Cu creionul de sprincene desenez dimineţile rimelate, pensate si pudrate de timp.Cu ruj conturez, apoi, buza de sus a lunii, pe sub care risul zimbeste timid soarelui.Si toate astea doar pina seara cind stelele clipesc a alb, a somn si a vis.
Te cautgindindu-ma ca te gasescpe-a lumii aripa sipe-al hulubului inelsarutind picioarelecu bataturicare sfideaza stelelece-si ploua praful. Si plec cu stopulpina la primastatie.unde totul e asezat in matcasi bataturile nu-s bataturiiar stele nu-s praf. A fost mirosul aripii.si inelul unui hulubcare sfideaza cerul.
Inițial publicat pe blog de om:
… iar aceasta intrebare ar trebui sa-i linisteasca pe cei care-mi reproseaza ca-n ultima vreme m-as fi catarat in turnul de fildes si nu mai comentez stirile “la zi”. Iaca breaking news! Ieri, 17 septembrie a fost ziua Sfintei Mucenitei Sofia, cu fiicele ei, Pistis, Elpis si Agapi.…
Imi urmaream prietena cum tragea cu sete din tigara si nu stiam la ce sa ma astept. Nu-mi spusese mare lucru. Pina la Craciun mai erau putine zile. – Stii Mala, casa asta e cu grea mostenire, degeaba spui tu s-o vind. N-as putea. Am tresarit la auzul vocii ei. Sparta si plata. – Tu […]
lt.mala 