to sunset by Eden – scurte povestiri despre o Romanie necunoscuta (Brinza in coaja de brad)

Cind sufletul iti ramine agatat de povestile copilariei, parfumul cu aroma de vechi ce te invaluie pe parcursul anilor e de nedescris.Asa a ramas ,pentru mine, povestea celebrei brinze in coaja de brad, brinza ce-am mincat-o (si savurat-o lingindu-mi degetele) sus in munti. Si-am cautat mereu in peregrinarile mele prin tara asta, ceea ce papilele mele gustative au considerat a fi suprema finete  in materie de brinzeturi.

Si am gasit , undeva in zona Fagarasului , acea aroma ce doar brinza bunicii mai reusea sa ma faca sa inchid ochii de placere! Si nea Grigorie era poate singurul care mai respecta vechea reteta ce-o avea si el de la tatal lui ! Si cine mai stie  cite generatii inaintea acestuia au mai fost !

Dar, hai sa purcedem pe calea cea dreapta si s-o zicem asa cum a fost ea spusa !

Se zice ca…’ iei un brad pentru care nu e pacat ca-l tai, ca oricum bradul moare dupa aia, unul din mijloc de padure sa fie si atita sa fie de gros cit sa-l cuprinzi intre palmele facute cerc. Ii dai doua teieturi ca doua cercuri in jurul pomului la distanta una de cealalta de ceva mai mare ca si grosimea lui. Cele doua cercuri le alipui( a se uni,n.a.)  cu o taiatura verticala. Taieturilor musai sa ajunga pina la lemn. Iei un ciomag si bati coaja taiata jur imprejur pina incepe sa se desprinda, dupa care o cojesti cu mina, dar cu mare bagare de seama. Haina de lemn din ‘launtrul tecii de lemn se arunca. Teava care apare din coaja proaspat scoasa se coase cu cetina de brad decojita sau  cu ata din aia groasa de cinepa nelucrata. Faci apoi  doua cercuri, capac si fund. Astea le cosi la urma. Invaluiesti totul in obiele mucede ( cirpe umede,n.a.) si asta ca sa nu se usuce coaja pina-l umpli cu cas. Amu’, casul de oaie ( sau vaca) proaspat de 2-3 zile si care a fost scurs bine, il tai  in felii subtiri ,cam de un tol (1-1,5cm ,n.a.) si il pui in apa sarata. Cind apune soarele dupa o zi, il scoti si-l pui sa se mai stoarca ( scurga,n.a.) apoi il framinti bine si daca mai trebuie sararit (sarat,n.a.) atunci mai pui sare. Il lasi acoperit si dupa  o oara il framinti iara si- l umpli in tevile de coaja. Il indesi bine, cu o lingura si baga seama sa nu ramiie aer inlauntru ! Il capacesti la amindoua capetele si cosi capacele. Mai lasi din apus pina-n apus tevile la stors apoi le legi cu fir si le dai la afumat.Ii dai fum rece paispe zile.Si baga seama, cind e cald afara  nu-l lasa agatat.Baga-l la rece in groapa (un fel de pivnita, n. a. ) apoi scoate-l seara sau noaptea si afuma-l ! Nu de altceva dara , daca e cald afara ii da broboana de grasime si rincezeste repede !

Si daca nu ti-o placea , atunci bulzul sau liptoaierul ( liptauer,n.a.) facut cu brinza asta nu mai are rost sa ti-l povestesc sau sa ti-l fac !!!! Astea-s lucruri sfinte domnuca !’


Ei bine, asa cum nea Grigorie spunea, nu mai are rost sa povestim acum despre alte ‘lucruri sfinte’ in materie de arta culinara !

Si credeti-ma ca, bulzul facut cu brinza din coaja de brad si copt in spuza de jar  e o alta minune a bucatariei traditionale romanesti ! Iar despre liptauer …ehhh !

Dar, asta va fi o alta poveste !

Ai ceva de spus ?

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s