casuta cu amintiri

Am revazut  Evan, atotputernicul  cu ceva timp in urma . Si, poate ca nu intimplator, trecind pragul Casutei , mi-am reamintit dialogul dintre Dumnezeu si Joan….

Dumnezeu (făcând pe ospătarul): Ador povestea aia cu arca lui Noe. Ştii, mulţi oameni nu înţeleg rostul acestei poveşti. Ei cred că este vorba despre mânia Domnului. Le place când Dumnezeu se înfurie.

Joan: Despre ce este vorba atunci? Despre arcă?

Dumnezeu: Cred că este o poveste de dragoste despre încredere. Ştii, animalele au fost alese în perechi. Stăteau împreună, apropiate, aşa cum Noe şi familia sa stăteau unul alături de celălalt. Toată lumea intra în arcă stând unul lângă celălalt. 

Joan: Dar soţul meu zice că Dumnezeu i-a spus să facă arca. Ce crezi despre asta?

Dumnezeu: Pare a fi o ocazie bună. Să te întreb ceva. Dacă cineva se roagă pentru răbdare, crezi că Dumnezeu îi dă răbdare sau ocazia de a fi răbdător? Dacă se roagă pentru curaj, Dumnezeu îi dă curaj sau ocazia de a fi curajos? Dacă oamenii se roagă ca familiile lor să fie unite, crezi că Dumnezeu le trimite sentimente călduroase sau le dă ocazia să se iubească unul pe celălalt? Trebuie să plec. Am de servit mulţi oameni. Poftăbună!

Cam aceeasi poveste de dragoste si incredere o simteai atunci cind o ascultai pe doamna invatator vorbind. ….. Muzeul etnografic mi-era cunoscut mai mult din imagini si povestiri si , tocmai de aceea, cind am luat decizia de-al vizita, mi-am luat copilul, aparatul foto, pe varamea Dana(care fusese si sursa-muza)….si nimic nu m-a mai oprit din drum. Si incursiunea pe acel tarim prafuit cu amintiri a fost o revelatie .  Dar, cred ca imaginile vor vorbi mult mai bine decit penelul unui biet profan in ale scrisului. O sa incerc doar sa fac, in putine cuvinte, o scurta prezentare a locului, a  Casutei, si a amintirilor ce o locuiesc. Deci…..

Pozitionare:  o rascruce de drumuri ( si poate ca nu e  intimplator faptul ca , la dreapta daca o iei, ajungi la Biserica de caramida si piatra  ctitorita in sec.XV de Voievodul Balea Boarul si sotia acestuia Visa,  la stinga daca o apuci ajungi in inima Muncelului, acolo unde necropola neolitica iti dezvaluie un trecut de care, poate, n-ai avut habar, si….daca urmezi calea dreapta a soselei de asfalt….tinutul motilor abrudeni isi desfasoara,  fara sfiala,  salbaticia si frumusetea chiar sub privirile tale ).

                                                                                 (fotografie veche a regiunii)


Gazde:  o femeie de 80 de ani , fost invatator in Criscior, de o frumusete si vitalitate rar intilnite , fiul acesteia, un inpatimit „culegator” de obiecte vechi si…amintirea sotului (fost inginer minier) care impartea aceeasi pasiune cu jumatatea domniei sale.

Atmosfera:  o casuta de lemn, veche de 200 de ani,  structurata pe un singur nivel, cu 3 camere , dintre care ,  cea din mijloc are  marimea a doua camere obisnuite  din  zilele noastre si, in plus, pastreaza vatra de pamint originala( dupa cum spuneau  gazdele noastre, casa este unicat in zona deoarece are pridvorul pe una dintre lateralele prispei)

(inainte de restaurare – casa a apartinut bunicii doamnei deputat Mona Musca)

                                       (casuta azi) 

Miezul povestii :  o  colectie greu de imaginat ca vei putea gasi pe o suprafata relativ mica ca si intindere…..de la obiectele de uz gospodaresc la cele folosite pentru exploatarea aurului, de la cele absolut necesare muncii pamintului la cele ce tin mai degraba de suflet…..fotografii (cu mult mai vechi decit cea care scrie acum aceste rinduri), publicatii , postere, afise, radiouri, un patefon admirabil pastrat…si, ce sa mai insir ? Cuvintele sunt de prisos.

                                         (camera din mijloc)


(balanta folosita la cintarirea aurului)


(ritual – inaugurarea muzeului)


(ciocan de piatra-neolitic; opait de lut-epoca romana)


(patefon)


                            (ceramica)

                            (lampa de petrol)

                             (opinci de iarna si de vara)

(prima scoala din Criscior)


(piaptan folosit la prelucrarea cinepii)

                                                                                          (mama d-nei invatator)

                                                   

(detaliu de pe o ie  purtata in casa; desi materialul folosit e cinepa, e foarte placut la atingere )

(ie din zona Banatului….de o finete de neimaginat ! )

(masina de cusut Zinger)

(vagon folosit la transportul minerilor in subteran)

(pictura pe lemn)


(fotografie facuta pe la 1920, in momentul capturarii bandei de gozari – un fel de haiduci locali, care intrau pe gurile de aerisire ale minelor, furau aurul din adincuri, il vindeau evreilor din zona Aradului si , din profitul obtinut, imparteau si  celor saraci)

Morala:… cred ca ar fi mai potrivit sa o citez pe doamna invatator  Letitia Plesa (caci domnia sa este fondatorul dar si  curatorul muzeului) si, cu bucurie si piosenie preiau citeva rinduri din cartea domniei sale:

„Inca din primii ani de activitate didactica visul meu a fost sa colectionam relicve ale trecutului pentru realizarea unei colectii muzeistice pe care s-o finalizam intr-un muzeu in local propriu, deoarece sunt prea multe amintiri de-ale trecutului care se pierd in negura vremii. Pentru realizarea acestui ideal, am lucrat dupa puterile mele, gandindu-ma tot timpul sa ramana ceva in urma noastra, ceva de care urmasii sa se bucure.[…] Si asa cum de regula frumoasele traditii se pastreaza de la o generatie la alta, din tata in fiu, asa sa fie si la Criscior , pentru ca numai asa voi avea siguranta ca nu se vor pierde radacinile neamului nostru romanesc de pe aceste locuri incarcate de istorie.

[…] Am purces la realizarea acestei lucrari nu din mandrie, nici pentru vre-un profit, nici pentru faptul ca m-as pretinde etnograf sau scriitor, singurul motiv este dragostea din inima si din suflet acumulata de zeci de ani ce o port oamenilor de pe aceste meleaguri.”

cuvant inainte din cartea „Un popas pe malul Crisului Alb la Criscior” 

autor: d-na invatator Letitia Plesa


In loc de postscriptum: ….asa cum am scris mai sus, cuvintele sunt de prisos. Trebuie sa mergi, sa vezi, sa atingi, sa mirosi,  sa gusti tot ceea ce au adunat de-a lungul deceniilor  acei oameni simpli in perfectiunea simplitatii lor . Si amprenta  bunului gust dar si-al bunului  simt isi fac simtita prezenta in tot ceea ce este acolo. Si  Muzeul etnografic Criscior,jud. Hunedoara cu siguranta pot spune ca este o Casuta cu amintiri.

Daca doamna invatator, impreuna cu familia sa a facut un pas si-au reconstruit in Criscior trecutul dar si prezentul, atunci viitorul e in mina celor ce vor veni.

Pentru informatii suplimentare in ceea ce priveste programul de vizita, pozitionarea si calea de acces la muzeu,  dar si pentru a admira frumusetile ce au fost adunate acolo, puteti accesa site-ul      muzeului:

http://www.wix.com/mala70/muzeul-etnografic-criscior#!

3 păreri la “casuta cu amintiri

Ai ceva de spus ?

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s