Memento mori

Nimic nu este intimplator. Zilele astea am fost intrebata ce are atit de special locul asta, orasul asta. Ce au atit de special dealurile si vaile Bradului de te fac sa reinvi tinjind dupa nemarginirea micimilor  sale.  Cred ca undeva in subconstientul meu percepeam totul ca pe acea traire ancestrala a vietii in strinsa legatura cu aurul de dedesubt. Este acel sentiment de „acasa” ce-l simt mai pregnant si mai adinc de cite ori revin in matca. Nicaieri in lumea asta mare nu am simtit mai acuta senzatia asta de redescoperire a trecutului sau a unui viitor-prezent ca acum. Si toate gindurile astea au plecat de la un citat care mi-a „cazut sub ochi” in urma cu citeva ore: Memento mori. Acest Memento mori care practic reformulează pe scurt versetul biblic:  memor esto quoniam mors non tardat (Vulgata, Sirach XIV-15). Si tot acest citat mi-a deschis calea spre o alta opera(caci o pot numi in felul acesta) a unui om mic de stat dar mare-n spirit: domnul profesor Romulus Neag, cu a domniei sale Monografie a municipiului Brad. Desi drepturile de autor sunt clar specificate in lucrare, nu pot  sa nu-l citez pe domnul profesor :

„Exista doua particularitati, cu valoare de simbol, din imbinarea carora se naste si traieste de-a lungul timpului localitatea de la poalele Muntilor Apuseni si Metaliferi: aurul si liceul…[..]Aurul nu are numai o valoare intrinseca, ci mai ales una simbolica: de innobilare a sufletului[…]. Direct sau indirect, nobilul metal a dat omului ( si )puterea si siguranta de sine.  Liceul Avram Iancu din Brad a fost si universitate, si teatru national, si ateneu popular, si societate culturala , si sala de expozitii; de aici au iradiat spre toate zarile razele de lumina ale sufletului[…]. Liceul s-a nascut si s-a afirmat din aceleasi necesitati  sufletesti, dar nicaieri o asemenea institutie nu s-a afirmat ca aici:[…] de aceea poarta emblema aureolata de sacrificiile unor generatii de profesori, care s-au manifestat nu numai la catedra, ci mai ales au iesit in agora si in arena.[…] „

Am primit cu piosenie  monografia domnului profesor si tot cu piosenie si drag am inceput s-o citesc. Si acel memento mori a fost si este mai actual ca niciodata. Acel „nu uita ca vei muri” iti deschide ochii catre o lume de mult apusa dar care isi duce mai departe existenta si spiritul prin cei care urmeaza. Vrem, nu vrem apartinem locurilor, urbei, aurului si spiritualitatii sale…. cum de altfel , apartinem memoriei colective care ne-a format ca individ, ca individualitate.

Acest memento mori mie mi-a adus in fata un trecut atit de bine ‘pictat’ de Monografia municipiului Brad, lucrarea literara magistral conceputa si realizata de catre domnul profesor Romulus Neag.

Si cit de adevarate sunt cuvintele ce  domnesc  pe coperta-spate a cartii:

„Aici nimic nu se ofileste si nu moare din lipsa de procupari majore. Aici, in tumultul vietii, la intersectiile istoriei, oamenii au faurit istoria si au proiectat-o in universalitate”.

Ai ceva de spus ?

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s