familia de Cercopiteci

A fost odata ca niciodata, ca de n-ar fi nu v-as povesti….samd.
Era o familie de Cercopiteci. Si familia asta se inscria perfect in marea navirneala numita familia CERCOPITECÍDE. Pina aici nimic special. Si nici de aici inainte ( asa-mi place mie sa povestesc, mai ales cind gasesc pe cineva dispus ca sa ma asculte.)
Si toata povestea a inceput cu multi ani in urma cind, EL-Cercopitecul mascul a intilnit-o pe EA-Cercopitecul femela (oare nu se poate zice si Cercopitec-a? ).
Mare dragoste mare, cind el i-a declarat pe veci si pururea amor. Si daca se putea sa-i vada si coada lunga, neprehensila, ar fi si mai bine.Si facura ei ce facura si-si pusera frunzele de la bananier ca tol festiv si da-i petrecere cu ciripeli si cu toate neamurile menajeriei invitate. Cu fast si plocon ca mde, cale noua de savana se arata proaspat intemeiatei familii.
Si zilele trecura si saptaminile trecura si masculul Cercopitec se gindi el mai bine si ajunse la o concluzie: parca nu mai simtea miros de pasarea paradisului. Parca ar fi vrut si niscaiva flori de eucalyptus sa-i dezmierde ale sale picioare. Si purcese la treaba; isi instiinta jumatatea Cercopitec-a ca serviciul ii cere deplasari in alte zone ale junglei, asa ca il va vedea mai rar. Si Cercopitec-a, ca orice femela de Cercopitec, adica blinda si ascultatoare isi vazu de copacul ei si de traiul zilnic. Si-si umplea timpul cu ale ei indeletniciri (mai mult sau mai putin copacesti) asteptindu-si masculul-Cercopitec sa se intoarca la copacul muma. Si el, ca mde, avea coada la fel de neprehensila pe cit era de lunga, dupa ce-o pupa scurt pe Cercopitec-a, isi baga nasul printre frunzele de bananier cautind prin causurile de nuci de cocos ceva sa manince.
„Bleahaaaa..zicea el….Ce-i asta???? Frunze de chiparos umplute??? Da acilea ce-i ???? Banane flambate cu sos de…Bleahhhhh, io vreau altceva.”
Si Cercopitec-a se executa, ca mde…era jumatatea intregului ce falnic purta numele de Cercopitec.
Si mai trecura lunile si mai trecura anii.
El, Cercopitecul, mindru de a lui viata, incepu sa subscrie la activitati sociale cu cintec si voie buna la care, alti Cercopiteci, din alte subregnuri sau familii subscriau la fel de bucurosi.
Si trecura alti ani si familia de Cercopitec se inmulti cu una bucata membru de familie. Si fericitului eveniment ii subscrise doar Cercopitec-a, noul membru si Cercopitec-ul felcer pentru ca El, Cercopitec-ul mascul avea treaba.Trebuia sa-si macine unghiile pe ogoarele intinse ale savanelor ca sa asigure propasirea neamului.Si cu atita ramasese evenimentul subscris.
Si viata continua in copacul familiei de Cercopiteci . Cu alte asteptari, cu alte hirjoneli, asa ca-ntre Cercopiteci, vorba ceea si conform principiului…ce nu te-omoara, te-ntareste.
Si alti ani au trecut iar peste copacul familiei de Cercopiteci pina cind, intr-o zi, Cercopitec-a subscrise si ea comunitatii de Cercopitecide din zona. Si orizonturile, brusc nu mai erau doar ale copacului ei. Atunci afla ca Ea, Cercopitec-a(adica) avea drepturi fundamentale si fundamentate de organisme intersavaniere. Si afla acum cum sta treaba sa fi Cercopitec-a cu statut deplin atunci cind mai multi Cercopitec-i ii trimit mesaje fumigene printre copacii din comunitate. Le zimbea doar si le arata coada neprehensila cu un vadit inteles (si cit mai opozabil cu putinta )al degetului mijlociu. Si viata ei se schimba cu totul. Cercopitec-a se inscriese si la cursuri de perfectionare si la scoli aflate prin vecinatate. Si-si afla si pasiunile incepind sa impleteasca ramurile copacilor din zona, devenind astfel designer-ul Cercopitec al comunitatii.
In acest timp, El, Cercopitec-ul, nu prea mindru de a lui jumatate Cercopitec-a se gindi ca trebuie adusa iar la copacul de resedinta si pusa la nivelul ramurilor de jos. Numai ca uitase de drepturile organismelor intersavaniere la care si el subscrisese cu multi ani inainte. Asa ca, ajunsese sa se resemneze atunci cind Cercopitec-a jumatate a lui pleca la instruiri profesionale sau la schimburi culturale cu Cercopitec-ele din copacii vecini.
Si mai trecura anii si familia de Cercopitec ajunsese in acel punct in care El, Cercopitec-ul mascul era vazut (de Ea), ca un simplu vizitator in copacul familial iar Ea, Cercopitec-ul femela era Number One-ul copacului din dotarea familiei. El rivnea la Ea, privindu-i coada neprehensila.Ea, deloc intimidata ii soptea tandru:
” Sa te vad ce sti sa faci.Pina acum nu m-ai impresionat cu nimic.”
Si iar trecura anii si Ea, Cercopitec-ul femela se intreba tot mai des, ce fel de multumire-i oferea copacul asta ? Sau daca i-a oferit vreodata, care a fost aceea? Si, cu gindul doar la al treilea membru al familiei, mergea mai departe vazindu-si de activitatile si de pasiunile ei.  La urma urmei, Cercopitec-ul junior si viata ei de femela Cercopitec aveau mult mai multa insemnatate in algoritmul vietii din comunitatea intersavaniera de Cercopitecide.

 

Ai ceva de spus ?

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s