Gindurile unui om pestrit

Nu sunt blogger . Si nici nu  am pretentia a ma numi in felul asta. Departe de mine gindul si fapta. Ca s-a nimerit sa fiu si eu pe site-urile astea a fost poate o coincidenta  (sau poate ca nu) . Ideea e ca imi place sa scriu. Imi place sa povestesc  despre ceea ce-mi trece prin cap. Despre gindurile mele, despre amintirile mele, despre oamenii care au populat sau inca populeaza existenta mea pe pamintul asta, despre lucruri si fapte care mi-au marcat in mod placut (sau nu) aceeasi existenta de om simplu, despre ceea ce-am citit, despre ceea ce-am mai bucatarit, despre….
Tematica,  zic unii ca e cosmopolita. Eu zic doar ca e pestrita, tot asa cum ne este si viata si tot asa cum, la rindul meu  sunt si eu.
Si (le) multumesc  cerului si oamenilor pe care i-am intilnit pina acum pentru lectiile  pe care mi le-au dat. Cele mai multe dintre ele au fost atit de importante incit, in lipsa lor n-as fi fost eu, cea care sunt azi si care acum incearca sa lege intre ele  niste cuvinte .
Normal ca nu ma pot dezice de amalgamul de idei care ma fac sa ma produc aici si atasez un link catre un articol pe care l-am citit acum citeva ore . Nu e nici divertisment, nu e nici plictis…e doar o alta bucata de viata pestrita , asa cum ea se intimpla la un moment dat sa fie, intr-un spatiu bine definit din lumea asta larga.

http://www.epochtimes-romania.com/news/2011/10/vietnamul-se-balbaie-la-comanda-chinei–128183

Ai ceva de spus ?

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s