d’ale internetului : best job offer (I)

Stiti ca-mi place sa povestesc, nu ? Ei bine, a venit si rindul internetului ca sa-mi fie subiect de naratiune. Si , asa intr-o doara , m-am hotarit ca sa scriu despre multele lui fete, care sunt fie din aur curat si atunci esti multumit si fericit, fie sunt un mare rahat spoit intr-o foita de aur si-atunci vei avea de suportat mirosul si mizeria pe care o lasa in urma. Unele dintre povesti le-am trait eu, altele le-au simtit pe proprie piele prieteni de-ai mei. Si, rememorind toate experientele cu care am avut de-a face mai mult sau mai putin, m-am gindit la acea vorba  din batrini care spunea  ca „Drumul spre Iad e pavat cu bune intentii”.  Azi,  zicerea in sine e mai valabila si mai aplicabila ca niciodata.  Dar, hai  sa va spun cite ceva despre oferta pentru un loc de munca care,  la prima vedere , e mai mult decit atractiv.

De regula, primesti in servicul de email pe care cu osirdie il folosesti, un mesaj electronic ce vine de la o companie mega-renumita in strainatate care-ti face o propunere de job. Si, ca totul sa aiba un dres cit mai atragator, atasat e si-un contract pe care trebuie doar sa-l semnezi si sa-l returnezi. Nimic surprinzator as spune atunci cind,  CV-ul tau e inregistrat intr-o baza de date ce poate fi accesata de catre angajatori.

Si incepi si citesti propunerea. E  extraordinara. Programul de lucru e mai mult decit acceptabil.  Salariul e fascinant. Ai prime de sarbatori care te fac sa visezi cu ochii deschisi la o expeditie ” julesverniana” , deplasarile sunt  platite  si diurna e mai mult decit generoasa, asigurarea medicala e , de asemenea,  suportata din buzunarul companiei respective, biletele de avion ti le livreaza un curier direct la poarta, trebuie sa faci un program de training in cadrul companiei in prima saptamina de lucru, cazarea e platita tot de catre companie, ai o masa gratuita la restaurantul din incinta, concediul anual pe care il ofera te fac  sa te gindesti ca l-ai prins pe Domnul de-un crac de la pantaloni, team-building-urile care-ti sunt descrise iti baga neuronii in sedinta doar vizualizind cu ochii mintii  incitantele partide de golf pe care le vei avea si…colac peste pupaza, tara in care trebuie sa mergi e Malaezia, iar compania e una dintre cele mai renumite in domeniul gazelor si-a petrolului. Deja esti in delir, pe o coasta de mare sau intr-un salon de masaj din Kuala-Lumpur. La urma urmei, meriti toate astea pentru ca ai experienta in domeniu, pentru ca ai lucrat in marile  companii americane iar pregatirea si proiectele excelente pe care le-ai derulat in cadrul companiilor respective iti confera dreptul ca sa primesti o asemenea oferta de munca.

Bun, pina aici a fost cum a fost.  Ce ai tu de facut in schimb ? Trebuie doar  „sa aterizezi”  cu o saptamina inainte de inceperea programului la noul loc de munca, sa-ti faci vizitele medicale obligatorii stramutarii tale in alt areal geografic al lumii, sa-ti scanezi pasaportul si sa trimiti copia celor care se vor ocupa de formalitatile necesare stabilirii tale acolo ca cetatean strain , sa-ti deschizi un cont pentru a-ti fi transferati banii cu care te vor plati, sa semnezi formularele pe care tot ei ti le-au trimis via email si sa le retrimiti lor. Eeeiiiii…ajungind la capitolul asta, neuronii tai saracii incep sa-si dezumfle entuziasmul. Nu le convine ideea de scanare a pasaportului si de trimitere a unei copii in neant. Si atunci, incepe alerta. Iei emailul iar la puricat si citesti mai atent fiecare cuvintel din el. Si, iar toate ti se par Ok. Firma exista. Persoana de contact de la care-ai primit emailul exista si ea si lucreaza exact acolo unde a spus ca lucreaza, numerele de telefon adaugate persoanei de contact sunt viabile si…apelabile si , ofertele de genul asta se practica la marile companii ale lumii. Cea mai grea dilema se asterne peste linistea ta. Ce sa faci ? Accepti sau nu ? Si-atunci, pui emailul deoparte si-ti suni avocatul cu care stabilesti o intrevedere pentru a gasi neregulile pe care, mai mult le simti decit le vezi. Patru ochi si doua creiere cu siguranta or sa cintareasca mult mai obiectiv toata afacerea asta. Si-au cintarit si-au gasit ‘buba’ care s-ar fi spart cindva.

 

Concluzii:

1. Niciodata, un angajator, oricit de doritor ar fi el ca sa te aiba in  echipa lui nu te va accepta doar pe baza unui CV sau resume  depus la orice mare agentie internationala, specializata si abilitata in  recrutarea fortei de munca.

2. Niciodata sa nu-ti inchipui ca esti singura persoana din lumea asta mare,  care e facuta pentru acel job.

3. Niciodata nu vei fi angajat fara un interviu (mai mult sau mai putin formal)  in prealabil. Poate doar daca esti fiul sau nepotul acelui manager de companie sau al altcuiva de la clubul de golf unde sefu’ mare isi cheltuie energiile si banii.

4. Niciodata sa nu-ti trimiti copia actelor tale de identitate undeva unde habar n-ai ce e. Se exclude din start trimiterea lor in original.

5. Niciodata sa nu treci cu graba peste amanunte care,  la prima vedere par a fi nesemnificative (cum ar fi o adresa de email sau un nr. de telefon). In cazul de fata, adresa de email a ” firmei” semana izbitor cu cea care apartinea de fapt si de drept companiei malaeziene atita doar  ca….avea o singura litera lipsa ( asta era ‘buba’ despre care vorbisem mai sus ).

6. Niciodata sa nu te rezumi la a cere parerea doar euforiei tale de moment. Intreaba-i si pe altii dar,  mai ales cere sfatul celor abilitati sa-l  ofere la modul cel mai realist si obiectiv cu putinta.

7. Niciodata sa nu crezi ca esti singurul care va primi astfel de oferte.

8. Niciodata sa nu te grabesti cu raspunsul atunci cind primesti propuneri care ti se par a fi de domeniul inimaginabilului (lasa citeva zile sa treaca si,  dupa aceea reanalizeaza totul) si  mai ales,  nu-ti pune semnatura pe absolut nimic pina nu ceri parerea unui avocat. La urma urmei, e vorba de siguranta ta si de viitorul tau. Daca compania respectiva chiar are intentii bune si intr-adevar are nevoie de serviciile tale va astepta citeva zile pina iei o decizie.

9. Niciodata, cei care sunt specializati ( implicati ) in ilegalitati ce tin de trafic de identitate ( sau de alta natura) nu-ti vor lua ochii cu oferte de munca pentru companii necunoscute sau prea mici pentru a prezenta vreun interes . Intotdeauna vor pune la bataie nume mari, persoane credibile si se vor folosi de orice informatie pot culege in sensul asta. Vor merge pina acolo incit si semnaturile pe care le pun pe asa zisele acte oficiale sunt cele reale.

 

V-am convins ? Acum sa nu credeti cumva ca toate ofertele de munca care circula pe cale virtuala neaparat sunt si false. Mai exista si buna credinta si respect al valorii de orice tip ar fi ea. Doar ca, o precautie in plus din partea voastra nu strica.  Ginditi-va doar la un singur lucru: s-ar putea ca, in cazul in care nu casti ochii, sa trebuiasca sa casti buzunarul.  Si asta in cel mai fericit caz.

5 păreri la “d’ale internetului : best job offer (I)

  1. Pingback: 1001 de discutii – 3 « lt.mala

Ai ceva de spus ?

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s