Adeste Fideles

Inca o data mi se confirma ceea ce, un batrin arab mi-a spus cu ani in urma. Nimic nu e intimplator in viata asta si nimic nu se intimpla cu cinci minute mai devreme  de-a trebui sa se intimple. Si nici dupa…

Acum o luna am fost in vizita la niste prieteni. Chef, voie buna, mincare si bautura girla. La plecare, am trecut, absolut intimplator (asta credeam eu atunci) printr-un sat romanesc, absolut tipic in tot ceea ce avea la purtator. Dar, atipic pentru peisaj era o bisericuta de lemn, construita pe la 1600, bisericuta  din care niste sunete absolut angelice te trazneau cu semnificatia diptica. Si, cum curiozitatea face parte din acel „myself” atit de binestiut de prieteni, am intrat in lacasul de cult, cu prietenii urmindu-ma vadit impacati cu situatia.

Decorul era de la simplu spre simplist. Oameni-unul, o orga, luminari aprinse, miros de ceara topita, atmosfera de foc in gheata de afara, pictura dumnezeiasca de pe peretii de lemn nefasonat dar scorojita de vremi si vremuri. Omul ma priveste scurt apoi isi vede de treburile lui. Acorda orga care n-avea ce cauta in biserica aceea de rit ortodox.
Fara a-l intreba eu ceva dar si fara sa-si iasa din tiparul pe care vroia sa-l urmeze pina in cele mai mici amanunte, omul  incepu a povesti ceva ce parca venea de undeva de sub cupola rece .
” Fac orga asta sa functioneze asa cum trebuie. Pentru Adeste Fideles n-ai voie sa gresesti. Ai auzit de Adeste Fideles ?” Am ridicat din umeri vadit incurcata. ” E o colinda care se cinta in ritul crestin anglican , cu radacini din ritul de la  Sarum si din cel celtic.Vrei s-o asculti? „ Am incuviintat in tacere privind omuletul cu barba care isi freca palmele ca un mare pianist inaintea marelui concert. Nu stiu cum as putea descrie toata experienta pe care am trait-o atunci, in acel moment, acolo. Ritualuri din Cina cea de taina mi se perindau prin fata ochilor, inlantuite cu sacralitatea celtica si totul  asemeni pomelnicelor de pe peretii proscomidiei bisericii de lemn din Urși. Si vocea curgea egal…..
 ” Pare-se ca a fost scrisa in 1743, de Francis Wade, un englez, profesor de muzica ….” Si-n acel moment, Maria, prietena mea, merse la organistul care-si cinta latina incantatie. Stiam ca era o excelenta cintareata de opera dar, atunci si acolo,  a fost mult mai mult decit un spectacol. Erau acele sfinte initieri in cultul sacru din care ne nascuseram in urma cu mii de ani. Era comuniunea cu Divinitatea si Spiritualitatea vechii Rome. Era acel al saselea simt al  unei epoci apostolice. Sau, poate ca era doar o parte a unei  ectenii, cu forma sacra si mitica de rit vechi, intr-o engleza arhaica pe care brusc o intelegeam. Si totul se intimpla intr-o bisericuta, de  rit crestin-ortodox, cu patina unui secol XVII, undeva in inima Ardealului romanesc. „Trebuie sa traiesti live, la Cambridge Cele 9 lectii si colinde si sa asculti corul Universitatii cintind Adeste…e unic !” Degetele batrinelului se oprira brusc si vocea fetei pluti inca mult timp peste incremenirea in care eram.
„Gata. Acum e bine” zise omul. Isi impacheta sculele, se imbraca si veni la mine.
N-am putut decit sa spun un slab si anemic ” Tie, Doamne.” El imi lua mina si mi-o saruta scurt apoi disparu.
Am ramas in acea bisericuta inca 3 ore intr-o amortire deplina. Nu ma puteam misca. Nu ma puteam gindi la nimic. Muzica imi umplea fiecare fibra si celula si nimic altceva nu mai incapea. 
………………..
La trei saptamini dupa povestea asta, m-au anuntat cei de la serviciul de urgenta ca mi-au trimis un pacient. Cu o ciudata liniste, nespecifica mie vis-a-vis de cazurile noi am intrat in salonul respectivului. Doi ochi inca vii si niste degete care-mi aminteau de organistul intilnit cu timp in urma ma facura sa ma string la amintirea acelei seri de iarna.Si vocea care imi facu sa tremure fiecare simt pluti pina la mine:” Nu e Adeste Fideles de asta data.”
Ceea ce a urmat a fost un iures. O lupta cu ceva cu care erai intr-un dans asemeni lui Don Quijote. Finalul a venit undeva pe la miezul noptii, linistit ca si cel care-l traia, inaltator ca si muzica care se auzea de undeva de la un iPhone uitat pe un scaun alb de spital. 
Si era Adeste Fideles, pentru ca am vrut ca ultimele clipe ale batrinelului sa fie asemeni colindului vechi care pe mine m-a trimis direct in plin sacru si mitic al unui Ev mediu necunoscut . 
Nimic nu era intimplator. Cum, nu intimplator, la citeva zile dupa moartea batrinului organist, un telefon mi-a adus vestea trecerii in nefiinta a Mariei. Si asta ‘gratie’ unui accident de masina. 

„Adeste fideles, laeti triumphantes,
Venite, venite in Bethlehem.
Natum videte Regem angelorum,
Venite adoremus
Dominum.”

Adeste Fideles-King’s College Choir


9 păreri la “Adeste Fideles

Ai ceva de spus ?

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s