Tatomir- emblema unui muzeu

„Dincolo de usa incepe timpul. Indrazniti ! Open the door ! Ouvrez la porte ! „
Poate ca mesajul scris pe perete a fost cel care mi-a bulversat curiozitatea. Poate ca initiatica calatorie in timp (atit de perfect descrisa de Horia Bernea si Irina Nicolau) a fost cea care m-a facut sa deschid usa. Poate ca acea cladire cu tenta de roz in forma de arhitectura neo-romaneasca m-a facut sa trec mai departe de acel Muzeu de la Sosea la a carui temelie Carol I si Al. Tzigara-Samurcaş au avut grele cuvinte de spus.Poate ca acel CEVA care nu se intimpla doar ca asa vrea el m-a facut sa vad altfel ceea ce azi se stie a fi Muzeul Taranului Roman.
Cu o istorie ca de casa regala a carei deviza o simti in toate ungherele cladirii, muzeul te face sa soptesti simplu, atunci cind ii parasesti salile: Nihil Sine Deo. Si, cum nimic nu e intimplator, CRUCEA ca simbol al sacralitatii e tema dominanta a tot ceea ce traieste si respira in interior. Fie ca iti plimbi curiozitatea prin salile de la parter, unde Crucea e atit de tematizata incit o simti fara s-o vezi, fie ca bintui etajul rascolind amintirile unor oameni a caror prezenta lumeasca vine spre tine prin frumusetea si miracolul artei taranesti ,frumusetea in sine e dusa aproape de perfectiune.
Frumusetea Crucii, Fast, Reculegere, Puterea Crucii sunt citeva dintre salile unde culoarea, materia si spiritul isi danseaza in simplitate genialitatea artistica. Si pictorul Horia Bernea a reusit sa faca dintr-un traditionalist sadea (asa cum sunt eu la capitolul expunere de arta) un infocat noncomformist. Obiecte aparent putine, simple,intr-un decor minimalist dar fenomenal sustinut chiar de obiectul in sine, de culoarea, de lumina , de umbra si de miticul pe care-l vezi nevazindu-l. Pereti vopsiti in culori simple, pastelate, de la orange la piersic, de la culoarea untului la gri, de la lemnul vopsit intr-un alb scorojit la maroul stranelor  de  Crasna si totul invirtindu-se in jurul artei taranesti expusa cu respect si piosenie intr-un spatiu in care ti-e frica sa nu deranjezi fie si respirind. Simti in acea lipsa evidenta de mobilier o grija si-o atentie pentru detaliu care merge pina la sacralizarea lui.
Fie ca mirosi borangicul cu virsta venerabila, fie ca simti gust de secol XIX in acel ‘Copac al Crucii’ care bate de departe prin semnificatie atit de celebra Fontana di Trevi, fie ca pipai cu ochii mintii lutul expus pe pereti sau pictura pe sticla adunata intr-o extraordinara galerie care-si traieste viata imateriala fara a se sinchisi de tine, fie ca vrei sa pleci capul in fata troitei de lemn sau a bisericii de lemn secular, fie ca iti negi existenta doar privind capodoperele savirsite de niste miini asprite de vremi si vremuri, o singura intrebare o sa-ti pui: cum pot eu sa stau drept in fata acestor minuni si-a amintirii acelor tarani sau mestesugari care au scris istoria mea ca individ ce apartine  bucatii asteia de pamint ? 
Eu , cel putin asta am simtit atunci cind am incheiat turul muzeului in minuscula sala a minoritatilor. Eu asta am simtit in sala atit de sugestiv numita Impreuna si unde toate costumele populare ale Europei danseaza in jurul tau sub un tavan imbracat intr-un val albastru a speranta. Sa fie cerul UE ? Sa fie cerul atit de pur al Romaniei sub care toleranta si buna impaciuire isi dau mina de dimineata pina-n seara ? Numai Horia Bernea stie la ce s-a gindit atunci cind a conceput designul.
Cu plecaciune pe genunchi in fata artei taranesti romanesti, cu recunoasterea genialitatii celor care au stiut sa ridice ordinarul si lumescul la rang de TIMP care nu vrea sa moara, cu gindul subjugat de atmosfera muzeului am pus titlul pe care l-am pus scrierii asteia.
Pentru EL, pentru Tatomir, taranul roman-european care a stiut sa-si faca viata frumoasa fara kitchuri, inconjurindu-se de obiecte putine fara rol pur decorativ sau impersonal  am scris ceea ce-am scris azi. Pentru muzeul care face martirul unor miini sa vorbeasca fara sunete am adunat eu literele astea in cuvinte. Si-am mai scris si pentru sufletul meu care s-a inaltat pina la reverie in cele 3 ore de flaminda ‘vizualizare’.
  

2 thoughts on “Tatomir- emblema unui muzeu

  1. Pingback: Poveste despre o girafa si-o balena « lt.mala

  2. Pingback: “Tamenque sum!” « lt.mala

Ai ceva de spus ?

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s