„Ai apa dar n-ai suflet”

Ieri a fost ziua bucatarelilor hard sau heavy….cum imi place sa spun, adica a folosirii cuptorului cu precadere in tot procesul ala de transformare a materiei prime in produs finit. Si, pentru ca am facut panettone si am avut de asteptat muuuuult pina l-am scos la ‘suprafata’ am gasit ocazia excelenta de-a face si altceva. Si-am vrut sa mai fac un rind de mozarella, daca tot vine Cata la mine.

Ei bine, zisa cu facuta e un lucru care nu se prea pupa, citeodata. Si-am gasit miraculoasa ideea de-a combina laptele de magazin (3,2 % fgrasime) cu cel pe care-l aveam primit de la socrii. Si am mai avut inca o idee stralucita adaugind si-un plus de smintina de casa (vreo 1kg), asta asa ca sa fac si mai gras lactatu’ si sa-i dau acea nota de smooth atit de caracteristica brinzei italiene. Si-am pus si cheagul in lapte si-am asteptat atit cit trebuie…si-am asteptat…. Si mai mult decit atit n-am mai avut ce face. Nimic nu s-a intimplat din ceea ce trebuia sa se intimple. Nu s-a legat, nu s-a inchegat, in schimb s-a facut o zamalaie lunga , slaba si zaluda…precum celebra toamna.

Fara sa vreau mi s-au zbirlit toti neuronii. De ce ? Simplu. Eu beau lapte cumparat de la magazin, am o colega care isi hraneste copiii tot cu acelasi lapte, ciinele si mirtanu’ beau acelasi lapte si..cam tot ce misca in jurul meu se adapa cu acelasi produs alb..sau albit, ca tot aia e.
Si ma intreb firesc : cit la suta e caseina in tot albul ala ? Cit la suta produs real e in cutia aia care zice-se ca are in ea ceea ce se numeste lapte ?
In acel moment mi-am amintit doua povesti: una in care se vorbea despre ouale care erau facute din gips, colagen si colorant si produsul puteai sa juri ca este ou….si  povestea celor 3 prizonieri turci care au sapat in piatra muntelui fintina de la Castelul Corvinestilor. In schimbul apei aveau libertatea. Cind, in sfirsit au gasit apa mult rivnita, urmasul lui Iancu de Hunedoara i-a condamnat la moarte, netinind seama de intelegerea facuta de predecesorul sau cu turcii. Atunci, pe peretele stincii, unul dintre turci si-a sapat gindul: ” Ai apa dar n-ai suflet.”
Ei bine, asta e ceea ce le-as spune si eu firmelor producatoare de lactate. Si  nu numai lor.
PS: ca un fel de update la materialul de mai sus:
Un simplu calcul aritmetic:
4 l lapte  3,2% grasime = 16 Ron +
1 kg smintina de casa = 14 Ron
cheag = 1,5 Ron
2 l lapte de casa = 4 Ron (la piata)
munca mea
timpul                                                       total
35,5  Ron irositi +
munca mea
timpul
Si ma intreb iar:  de ce oare ni se par scumpe produsele de la piata si ne tirguim cu taranii ca, doara-doara or mai lasa un leut amarit din pret ? Nu mai bine cumparam de la magazin , la dublu pret, ceva ce e colorat frumos, ambalat idem, ne promite fericirea vesnica si ne garanteaza in viitor un pat sigur de spital ?

2 păreri la “„Ai apa dar n-ai suflet”

Ai ceva de spus ?

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s