Pandele si scoala de soferi

Cred ca amintirile vin la momentul oportun, exact atunci cind trebuie sa le folosesti pentru a-ti crea o stare de bine sau…nu. Asa s-a intimplat si-n seara asta, dupa ce-am citit un material de-al lui Florin (daca va intereseaza gasiti aici povestea; eu zic ca merita s-o cititi). Si intorcind pe toate fetele povestea amintita, fara sa vreau, aventura numita ‘scoala de soferi’ a lui Pandele mi-a reumplut neuronul cu acele momente. Pe Pandele deja-l cunoasteti din alte materiale de pe ‘paratarul’* asta, asa ca n-are rost sa mai fac oficiile de gazda. 

In urma cu ceva ani, Pandele trecu pragul (critic zice mumasa, necesar zice tatasau) de 18 ani. A primit cadou de ziua lui un frumos 4×4 la care se uita ca la soare si-l lustruia cu osirdie in toate zilele cind nu trebuia sa-si duca la bun sfirsit indatoririle pe care le avea scrise frumos, cu marker (musai rezistent la apa) pe un cearsaf mare prins pe peretele din camera lui (a fost ideea lui tatasau, cu scopul educativ vadit si de-a nu fi transformat in hirtie igienica sau material pirotehnic). Un singur lucru umbrea insa bucuria junelui: nu avea carnet auto. Degeaba s-a rugat de tatasau sa-l ajute, n-a obtinut decit un raspicat: ” Domnul da dar nu baga-n sac.” 

Si veni la mine. Sincer, n-am stiut de ce, tinind cont ca eu nu-s un exemplu tocmai bun de urmat. Mumasa nici atit fiind o ignoranta in ale soferiei , bas(h)ca ca-i si daltonista.

” Mala, daca nu ma ajuti sa dea dracu daca n-o sa-ti para rau.”

“Crezi ca ma impresionezi ?… Care-i problema ta? “

“Sa vii cu mine la scoala de soferi”

In momentul acela chiar am crezut ca o luase razna.

“Pai ce treaba am eu acolo ? Invata si du-te. Sau cheam-o pe maica-ta, ca eu am deja carnet.”

“Mama ? E chioara ca sa nu mai vorbesc de faptul ca tremura ca piftia cind se urca la volan. Iar tu ti-ai pierdut carnetu’ ca proasta asa ca ai nevoie de altu’.”

” Pandele…? “

Mi-a inchis gura rapid.

” Vezi ca te-am inscris deja asa ca…mergi si vorbeste tu cu un instructor, cel mai al dracului…ca io nu-i cunosc.”

La urma urmei (cugetind mai adinc) mi-am zis…de ce nu ? Era o provocare ca sa fac scoala de soferi cu Pandele. Si, pina-n ziua cind incepuram orele nu l-am mai vazut.

Nu stiu cum as putea sa descriu toata aventura la care Pandele m-a facut partasa dar, un lucru era sigur: nici un cursant n-a mai vrut sa urce cu mine si cu el in masina (saracu nea Ilie n-avea ce face ca el era profesorul) , asta dupa ce Pandele a gasit de cuviinta sa iasa din masina, in plin drum national si sa se ia la harta cu un tractorist care nu catadicsise sa-i acorde prioritate(de altfel avea dreptate Pandele). Si totul urmat de o cursa nebuna peste cimpurile pe care tractoristul o luase la sanatoasa cind il vazu pe Pandele, la cei 1,90 ai lui si cele 110kg, cum vine acompaniat de bipurile de limbaj specific soferesc …Nea Ilie se prinsese cu amindoua miinile de minerul portierei, eu ma blocasem in centura de siguranta iar ceilalti doi pasageri-cursanti se unisera intre ei …stiti cintecul ‘ ca marca de scrisoare’. Iar El, Pandele, Zeus, se inclestase in volan cu amindoua miinile si-si proptise talpile pantofilor nr. 46 in pedalele de sub bord de parca ar fi condus un car de lupta in Roma antica.

“F..bip…si s…bip…cine…bip..ti-a dat…bip..de carnet…..Sa te…bip….cu…bip…..si…bip…” . Chiar n-are rost sa va scriu acum tot monologul pandelian pentru ca ar lasa loc la interpretari si n-ar fi corect. Totul s-a incheiat cind deja ma apucase greata de la atita hurducatura pe ogoarele patriei si i-am tras una zdravana peste ceafa. 

“Treci inapoi pe sosea ca acum matur tarlaua cu tine. Cretinule!”

Nea Ilie imi arunca o privire adinc recunoscatoare si-n acel moment cred ca n-ar mai fi indraznit sa zica ceva.

Sa mai amintesc de episoadele in care Zeus se contrazicea cu mecanicii instructori(asta pt. ca Pandele a vrut neaparat ca sa faca si cursurile de mecanica auto) si culmea ca mai avea si dreptate (numai ca nu stiu cum de se potriveau mereu ideile lui pentru ca el era as in mecanica virtuala; asta-i chiar o necunoscuta pentru mine cum o necunoscuta va ramine ideea lui de-a ma tiri si pe mine dupa el la acele cursuri ” nu fi timpita ca n-o fi tot timpu’ prostu’ tau cu tine”…atit mi-a zis ) ?

Sa povestesc de evenimentul care l-a marcat pe el si care aproape-l convinsese ca, pentru tot restul vietii va fi un abil sofer de ambulanta? Cred ca ar necesita pagini intregi de povestiri pline de bipuri la adresa soferilor care nu percutau la semnalul sonor al ambulantei si despre un majestuos Pandele cu degetul mijlociu scos pe fereastra afara, urlind cit il tineau plaminii . 

De ce sofer de salvare? Ei bine, in acel moment, un amalgam de fapte si coincidente au concurat la toata tarasenia asta. Facuse nea Ilie comotie cerebrala si soferul salvarii care venise la fata locului, nu stiu cum a reusit dar tocmai atunci si-a luxat piciorul. Asistenta ce insotea salvarea nu avea carnet asa ca, se gasi Zeus (in ciuda protestelor noastre) sa ne ia pe sus si sa ne imbarce pe toti in salvare. Nu cred ca voi uita prea curind tot ce-a urmat. Dar, am ajuns in timp util, cu o parcare ca la carte , cu spatele drept in buza usii Urgentelor, acompaniata de multumirea lui Pandele, mai mult decit evidenta pe fata de copil matur.

“Nea Ilie, a iesit ca-n carte. La milimetru.”

N-avea cui sa-i zica pentru ca omul era in coma. 

In acel moment un alt Pandele am vazut: pierdut, agitat, nu se mai regasea. Striga la brancardieri sa-si miste cururile grase, striga la doctori, trecu peste imbulzeala care era la urgente si merse ata la un medic tinar pe care-l vazu acolo.

” Tu esti doctor? “

Omul il privi nedumerit peste ochelari.

“Da.”

” Cine-i cel mai bun doctor din spitalul asta?”

” De ce intrebi?”

” Pentru ca cel mai bun om de pe fata pamintului asta tocmai a paralizat. Daca nu te misti la el in momentul asta te iau pe sus.”

Si lucrurile s-au miscat dupa voia lui Pandele. Un renumit neurochirurg a aparut ca din senin, tatal Zeului veni si el la spital, o armata de medici si personal de ingrijire se ocupara de Ilie si de soferul de la ambulanta. Instructorul auto a fost operat iar reusita interventiei fu, oarecum, certa. Inainte de-a intra in operatie l-am vazut pe Pandele ca se apropie de nea Ilie si-i sopteste ceva. Cind l-am intrebat ce i-a zis mi-a aruncat o privire lunga si taioasa.

“Nu-i treaba ta. E intre mine, nea Ilie si Dumnezeu.”

S-au rezolvat atunci si treburile mai putin legale la  care fuseseram partasi…pentru ca asa a trebuit sa fie. Nu ma laud cu asta dar a fost pentru un scop nobil.

Trecusera 3 luni deja. Cursurile scolii se apropiau de final.  Si veni si ziua examenului cu emotiile gramada.

“Nu fii timpita.Nu esti nici prima si nici ultima.”

“Ai impresia ca nu stiu ?”

“Vroiam sa te imbarbatez dar neuronul tau s-a blocat pe reject all…daca nu chiar pe delete…”

“Ce-ar fi sa-ti pui tu close window la gura aia spurcata?”

“Are you sure?” zimbi malitios Pandele.

Si veni ziua Z.

Pandele trecu de proba scrisa cu brio. Punctaj maxim. Si, bineinteles, cu comentariile de rigoare din timpul examenului.

“Ce intrebare idioata..pentru prosti” sau ” puteati mai bine man…” remarci pentru care era sa fie eliminat din sala. Noroc ca s-au “inchis” ochii tinind cont ca eram elevii lui nea Ilie a carui reputatie era binecunoscuta.

A venit si proba practica. Traseul. Si-n momentul acela, nu stiu de unde aparu nea Ilie, imobilizat intr-un scaun cu rotile. Daca nu l-as fi atins as fi zis ca e o halucinatie de-a mea din cauza emotiilor. Pandele cind il vazu, il lua pe sus din carucior si bucuros incepu sa danseze cu el in brate.

“Bai nebunule, ai venit. Am stiut io.”

” Sa te vad cum faci traseul.”

“Lasa pe mine tataie”.

Dupa 5 ore, cind reveni la locul de pornire in circuit, l-am vazut pe politistul care l-a insotit, cum coboara livid din masina si vine ata la noi fluturindu-si degetul aratator sub nasul instructorului.

“Specimene de astea sa nu-mi mai aduci. Am vrut sa-i scurtez traseul dar nuuuuu ! El a tinut ca orbu’ de bita ca sa-mi arate tot ce stie. Mi-a luat la rind toate parcarile din zona, semafoarele, strazile cu sens unic, drumurile cu linie continua si discontinua…tot ce era scris in carte mi-a facut practic. Sa ti-l tii acasa duduie alta data….da-i bun domle. L-am trecut oricum.”

Un chiot prelung umplu squarul de la Gradina si-atunci il vazui pe Pandele cum incepe sa alerge pe trotuar si sa pupe toti trecatorii. 

Nea Ilie zimbi lung si-mi zise tainic:

“Stii Mala, n-am spus nimanui pina acum. Cind eram in coma am avut un vis sau, zau daca stiu ce-a fost. Eram intr-o cursa nebuna cu o masina a salvarii si Pandele era deasupra mea. Stii ce mi-a zis? Daca indraznesc sa lipsesc de la examenul lui o sa ma ia dracu’. Cica si-a vindut sufletul ca sa ma fac eu bine. Cred ca mi s-a facut frica pentru ca, din acel moment, am vrut ca sa traiesc.”

 

Caricatura de Court Jones.

………………

Legenda:

* paratar – o bucata de pinza atirnata pe un perete si brodata cu diferite ziceri mai mult sau mai putin celebre