Maestrul cu-a lui Margareta

E aur, prea mult aur
(si nu-i argint)
cind falnice, visele lui faur
transforma piatra riului in hiacint.
Iar tu, da tu Maestre, 
crapind bobul de nobil si de galben
te-nduri de-un pamintean cu-ale lui astre
proptite-n garduri de brun eben
suieri tacut si-n umbra ca un vifor
a ta lumina muscind viclean obrazul.
Eu ? Numai lut si lemn si gind de efor
si foc ce-si risipeste-n noi, nebun,
extazul.
Cu sufletul imi nasti arome de placere
Eul-nchini preamarilor din breasla.
Iar eu? Ce-ti dau eu?
Nu-ti dau decit a mea tacere
cu un sarut-cuvint de samurasla.


Ai ceva de spus ?

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s