E aur, prea mult aur
(si nu-i argint)
cind falnice, visele lui faur
transforma piatra riului in hiacint.
…
Iar tu, da tu Maestre,
crapind bobul de nobil si de galben
te-nduri de-un pamintean cu-ale lui astre
proptite-n garduri de brun eben
…
suieri tacut si-n umbra ca un vifor
a ta lumina muscind viclean obrazul.
Eu ? Numai lut si lemn si gind de efor
si foc ce-si risipeste-n noi, nebun,
extazul.
…
Cu sufletul imi nasti arome de placere
Eul-nchini preamarilor din breasla.
Iar eu? Ce-ti dau eu?
Nu-ti dau decit a mea tacere
cu un sarut-cuvint de samurasla.
lt.mala 