cafeaua din oala*

Pina azi, nu mi-a fost bintuit neuronul de intrebarea ‘de ce cafeaua**  tatei e infinit mai buna decit a mea? ‘ Si, stind si rememorind filmul(ele) atitor dimineti in care tata facea cafeaua, m-am gindit sa o fac si eu dupa acelasi ritual practicat de el. De ce azi ? Habar n-am. Asa ca am inceput sa-mi rascolesc prin cutiile cu obiecte date la „reforma” in detrimentul tehnologiei moderne.
Am gasit ibricul vechi (de arama) si-am purces la aduceri aminteri cu aroma de cafea turceasca, 100% arabica.
Si-n timp ce incepuse sa bulbuceasca lichidul in ibric ma gindeam care ar fi cea mai buna cafea. Aceeasi intrebare a pus-o si zoso*** pe blogul lui. Si zau daca stiu ce as alege. E clar ca cele trei mari iubiri ale mele la capitolul ‘lichid de resuscitare’ isi revendica suprematia in clasamentul neoficial al gusturilor carora subscriu: Lavazza neagra, Jacobsul verde si al meu homemade capucino. Daca Lavazza vine cu gustul clasic dat de bobul de cafea arabica, unde aroma subtila e inconfundabila, ei bine Jacobsul aduce in plus acea aroma unica data de inghetarea boabelor de cafea. Dar, din urma vine rapid (si decis as zice eu) capucino-ul clasic****. Cu laptele spumuit dupa cele mai bune reguli ale unui bar (cu ‘fite’ !) respectabil si fara zahar (doar asa accept eu cafeaua sa fie) cred ca licoarea asta (relativ nou aparuta in peisajul preferintelor mele) va trece in frunte. Nu stiu…mai vedem.
Un raspuns la intrebarea cu care am inceput materialul asta cred ca s-ar impune a fi dat. Stiu doar ca tata iubeste cafeaua, nu atit pentru virtutile ei energizante cit de dragul amintirilor pe care i le rascoleste (nu detaliez!) si probabil ca, pasiunea ce el o pune in oala aia de arama se resimte si-n gust. 
Ei bine da, tata niciodata nu face cafeaua altfel decit la ibric.In asta sa sada oare misterul acelui gust pe care si eu il simt acum in cafeaua pe care tocmai o beau ? 
E ora 1 jumate (noaptea) si eu imi pun intrebari de genul asta; poate ca, de vina e doar acea aroma de ‘Stambul cu al lui proverb: „neagra ca iadul, tare ca moartea si dulce ca dragostea” ca, cica asa trebuie sa fie cafeaua la oala sau, poate ca, de vina e acel logofat moldovean,Tautu, care n-a avut ce face decit sa importe(pentru prima data) in sec. XVI acele boabe negre atit de iubite de tata si de mine. Restul e istorie deja.

Citeva precizari :
* materialul aci de fata nu a fost scris cu scop comercial/publicitar
** cafeaua tatei o gasiti pe oalalumii
*** tocmai acum cind am descoperit si eu un blog care-mi merge rau de tot la inima aflu ca-si suspenda activitatea (amanunte gasiti pe talentirosit.ro) ; sper sa fie ceva temporar si zoso sa se intoarca in ‘scriitura’ online macar pentru cei care inca mai cred in bunul simt practicat si la nivel de  virtualitate
**** cum sa faci acasa un bestial capucino tot de la oalalumii veti afla

2 thoughts on “cafeaua din oala*

Ai ceva de spus ?

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s