Cuvintul care-a fost

Stiam cuvintul-gind care-si ninge ale lui silabe.
nabadaioase litere.
Dar, haha, e-un fudul si un credul
ce se-nvesminta numai in enigme.
Domle’ zisei incet, ce ma mai ningea acel gind !
complet aiurea si tremurator, dar  totusi candid.
si eu, ca o biata firava albastrea
eram un cimp arid, nimic mai mult.
Pe umeri si in par e-un alb perfect.
Cu rime lipsa si totusi, acolo-s toate.
Sorbindu-mi teama-ntr-un dialect ce-si
susura dorinta lin prin crapatura de la bluza.
Te vreau…imi zice-al tau suflet cu ulita atit de plina de ninsoare.
Hmmm! zimbii ironic in passo-doble de balet
si ma retrag, la crisma de la colt, la un pahar de bere.
Vrut-am  parca sa-mi cinte alt soi de vagi cuvinte
cu-ale lor linii banale si drepte
Cu contururi sordide si clasice mirosind a osanale.
dar, se-mprastiara apoi si aburii, usor
in gust de ciorba-acrita
a deziluzie.
Iar genele-si zbateau a lor mirare
cu alte zece ginduri
navalnice, nebune, ghiduse
plecindu-ma in fata celui care fuse.
a smerire.


Ai ceva de spus ?

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s