Dialoguri de seara (1)

Nu stiu cum s-au potrivit toate cele dar, dialogurile de seara au devenit la un moment dat un soi de ‘cerc literar’ cu doi membri. Si totul via-email. Venea de la sine faptul ca, eu si Maestrul sa mai facem schimb de replici dindu-le forma de scriere literara. Ca era vers alb, ca erau epigrame sau poezii, un lucru era sigur: ma emula fantastic tot schimbul asta de replici. Nu stiu ce importanta literara ar avea dar, toata joaca asta cu cuvintul imi punea neuronul la munca si ma simteam bine dupa.
Totul a pornit de la Oala lumii, site-ul de bucatareala unde mai vir materiale de degustat cu..ochii mintii !
Si, ce se gindi Maestrul ca n-ar fi rau ca sa dedice o productie proprie, site-ului respectiv.

***
Maestro:
In faptul diminetii cand mintea se-anclanseaza
Un fulger prin sinapse isi cata loc in fata
Venit din anii juni cand lingua latina
Mi-era-pe langa alte – si izvor si povata
Acel efect benefic si astazi ma vegheaza
N-am stare azi sa aflu care a fost pricina
Dar gandul fulgerat imi zice cam asa
De vrei sa bagi sub nas cu ce-ti itesti dejunu’
Cu coffee milk’n’butter sau ca romani(i) cu oua ?
Eu cugetez o clipa pornind de la niciunu
Si ma decid pe data : ba chiar cu amandoua !
Acum de buna seama soseste si-ntrebarea
Gata-voi tot cu mere ca cei de prin stratimp
Caci dupa sarbatori deloc nu stric-o dieta
O data nu-i MAL(A)E-fic ci doar de se repeta
Iar la carnati si sunca, renunta sa faci cheta !
Sau voi plusa abject in mod facil cu gemuri
Si uita-i pe latini, traiesti in alte vremuri
N-a fost usor desigur dar iata constatarea:
Cu calea de mijloc n-ajung eu in Olimp
Mai bine dar sa fac precum faceau romanii
Cu orice as incepe liman sa-mi fie MALA
Cu ea in trup si-n suflet placerea se repeta
Upps: usurel baiete, latinii papau mere !
Tu nu tanji la toata, ramai doar c-o placere
Ca fata-i arvunita, tu da-i cu mici si bere
Ad alfa spre omega – a ta-i filozofia
Per aspera ad astra, ab ovo catre mala
Ars longa vita brevis… e lunga panoplia
Sa ne vedem de treaba ca-ndata fierbe OALA !

Si, de aici, bineinteles ca replicile au curs (si de-o parte si de cealalta) precum vinul cel vechi in pocale…

Mala:
Cam asta-i Mala pe care tu o stii
Firava si naiva primadona.
Ca de o vrei si o doresti
N-o sa mai vrei tu nici o bona.

Cu sufletu-i la purtator.
Si cu ideile-n condei.
Ea vrea sa-i fi doar iertator
Si n-o fi bai de stai si-ntr-un bordei.

No faci sa te doreasca
cu bani si cu mincare-aleasa.
Ci, c-o salata bulgareasca
s-o faci sa fie boiereasa.

Iar dac-o vrei in pat ofranda
Don Juan e-alegerea croafena!
Doar da-i statutul de piranda
si patul tau va fi o scena.

E omul simplu cu sufletul pe tava
ce inca crede in iubiri nebune.
Se bucura de-o margareta de la stava
de parca-ar fi “mirabila” minune.

Nici bauturi din cele scumpe
nu-i plac; ba chiar se strimba.
Banii au rolul lor precis,crescind in cupe.
caci lutul si cu lemnul sunt numai pe-a ei limba.

Si, precum se defineste primadona
ca-i aer si cu foc si apa.
Ca-i-s dragi si piatra si metalul cel agona
facind din toate astea, o minune de agapa.

Maestro:
Ti-as fi scris : sa-mi fi tu Galateea!
Dar ar fi insemnat sa am tupeu :
esti de mult creator, si sculptor de cuvinte ,
imagini maiestrite… Fii Mala, dar femeia !

Mala:
Las’ ca acilea-s io, cea Mala
far’ de care navalnic varsatorul
de-l pune necuratu’ si se uita-n Oala
gaseste nesimtit bastonul.

Maestro:
Cu cetateanca Mala
Sa cad la un consens
Ori cenzura seminte
Ori vrea bastonul dens
Gasi-vom invoiala
Chiar  dupa straduinte 

Mala:
Si iata cum la ceas tirziu din noapte
latinele bacante isi danseaza epopeea.
ca maracinul nu vrea vorbe ci doar fapte.
Iar Mala se viseaza daina Galateea.

Maestro:
O fi vremea si de fapte
si anume gen de noapte
Voi amanta vezi tu bine
Mi-a fi rau oare cu tine ?
Precum murgului  c-ovazu’
Na ca sunt fazan la rime
Dar sa fiu dator mai bine
Nani bun, sarut la tine !

Mala:
Kiss your soul iti zic si eu
Far’ de falsa modestie.
Am priceput tot ce gindit-a bardul:
O noapte buna… sleep well si tie.

Maestro:

Ars culinaria

Buna seara si-iertaciune
Ca am pregetat –ati spune
Frunza verde busuioc
Sa-ti cant mandruto cu foc
Si iar verde de croafena
Te percep ca pe-o sirena
Si pe drept socot ca-i bine
Sa nu nemeresc rusine
Ci sa-ti dau fara zabava
Flori la greu chiar de n-am stava
Un mestesugit buchet
Ca la nunti si zaiafet
Insa far-a lor galceava
Dar cu parfum de otava
Si-acu las festivu-n urma
Caci un gand capacu-mi scurma
Cum sa fac sa ma-nvartesc
De meniul bulgaresc
Cu ridichi si ciusti, gulii
De clondir sa mi te tii
Felu-ntai sa n-aud vorba
Nu-mi topesc mandra cu ciorba !
Felu doi ca de sarmale
Greu la deal, ciacar la vale
Musai garni de salata
Ca sa-mi vad mandra  odata
Cu manopera-n Balkan
Cu ghimbir si cu sofran
Sare multa nu prea sufar
Dar ornata  cu un nufar
Si-ntrun colt un pliculet
C-un mesaj un pic glumet
S-aveti pofta boieri mari
Chef si bani de lautari
Sa uitati ca-i boboteaza
Dejunati pan- la amiaza
Si ca sa reiau zicala
De la oua pan’ la Mala
Subsemnatu am de treaba
Doar cu dansa nu cu bona
Ca-i dintrun metal agona
Ingrediente foc si apa
Din care spiritu-mi s-adapa
Aer de munte, grohotis
Spre dansa drumu nu-i piezis
Dar din pacate-i lung cat boala
De foame greu mi-o tine OALA
Dar de-o veni in luminis
Sa mi se scalde la izvor
Privi-o-i goala pe furis
Sa nu-mi vorbiti atunci de dor !

Maestro:
Leibu zice – de Ion Pribeagu

La un doctor vine Natan
Cu o mină foarte rea
– Doctore, chestiunea aceea
Nu mai merge cum mergeaAm luat şi cantaridă
Şi pilule de muştar
Icre negre, Perla, Titus
Însă totul e-n zadar!

– Câţi ani ai?
– Şaptezeci şi unu!
– Apoi gata: Ce mai vrei?
Gata ai iubit atâta
Zeci şi sute de femei,
Cuconiţe apetisante
Văduve încântătoare
Dame de chantan, studente,
Picoliţe servitoare
Şi-n hambare şi pe iarbă
Şi la Cluj şi la Sovata
Şi-n cabine la Mamaia
Ce mai vrei? De-acuma e gata!
– Dar, dar eu am un prieten
Leibu, Leibu din Lipscani
Care a împlinit acuma
Şaptezeci şi opt de ani
Şi el zice că mai face
(şi adaugă surâzând)
Chiar de două ori la rând.
– Zice? – Întreabă domnu-doctor
Şi un gând îl străbătu
Dacă zici că Leibu zice
N-ai decât să-i zici şi tu!

Mala:
Mare treaba bre Maestre
daca cei ca si Leibu
Au o-asa de mare zestre
de e toata un tabu.

Zau ca-mi vine dar si mie
sa ma-nchin in fata lui.
Dar ma tem de-o acalmie
c-alchimie zau ca nu-i.

Stau si-ntreb filozofal:
ce-i cu astia domle’ de la 70 in sus?
Doara nu-i un bicefal
de prin evuri readus !

Si cind crezi ca afli totul
in mijloc de rar faget
chintesenta “degetul”
te trazneste ca un gadget.

Zic si eu ca si Leibu
daca-mi vine inspiratia.
Zau c-asa-i si nu e bambu
“daca nu sa-ti moara natia.”

Cam asta ar fi o mostra de dialog ‘emailesc’ (vorba lui Pandele) dintre o profana Margareta de la stava si-al ei Maestru in ale scriiturilor vietii (si nu numai).
La multi ani, Maestre Riegeltor, ca tot fuse ziua de nastere a lu’ mataluta !