Musafir la mine-acasa


Azi nu vreau (sa pun) nimic (pe hirtie) din ceea ce muzele au decis deja sa devina scriitura. Nu vreau sa le dau satisfactia  de-a-mi ride-n nas pentru ca vreau eu sa le arat obrazul. Nu vreau sa ma mai gindesc la nimic. Nu vreau sa-mi muncesc neuronul gindindu-ma la acordul perfect dintre subiect si predicat. 
Azi, vreau ca altii, cu mult mai buni decit mine sa-si lase urmele pe pagina asta. Daca alaltaieri scriam ca ieri voi sarbatori BARBATUL (ceea ce-am si facut), ei bine, azi ofer si-o alta alternativa. Si Octavian Paler a venit (metaforic vorbind) sine qua non. Si-a venit cu dar de casa noua, aducind cu sine o bucata dintr-un proces zamislit, poate, sub aceleasi reguli ale insomniilor mele. A venit cu imaginarul unui proces intentat LUI, Don Juan pe numele lui, arhetipul universal al masculului care, in conferintele imaginare paleriene accepta pledoaria unei femei pentru ca stie ca, la urma urmei  EA este cea careia i s-a inchinat si si-a inchinat viata. Si nu numai. Pornind de la un mit si vorbind despre dragoste, pledoaria incearca sa recreeze mitul in sine.Vorbind despre moarte sau despre ura incearca sa recladeasca ceea ce modernismul si modernitatea incearca sa reediteze. Fara succes insa. Ca este Don Quijote, Faust sau Hamlet, imaginarul conferintelor paleriene este mult mai imaginabil si mai real decit am vrea sa credem sau sa acceptam.

Daca nu suntem curve, barbatii ne cred niste gaste visatoare care abia asteapta sa fie mintite. Si, uneori, chiar asa ne comportam, din pacate. N-am putut iubi niciodata un barbat pe care-l simteam inferior mie. Am simtit nevoia sa admir pentru a ma darui. Barbatii nu pricep decat foarte rar ca femeia este o fiinta curioasa. Nu-i place sa fie sclava decat daca isi leaga singura lanturile. Daca altcineva vrea s-o lege cu de-a sila, se revolta, sufera sau se ofileste. Nu se poate simti fericita in robie decat daca a vrut(…) 

El, Don Juan,isi face loc in golul creat de ceea ce nu le oferiti voi, barbatii, femeilor. Barbatii isi imagineaza ca femeile exista pentru a fi ei fericiti.Orice femeie vrea sa fie iubita pentru ea insasi, nu fiindca exista „iubire“ pe lume. Barbatii care mint jurand pe vesnicie, ei jura pe ceea ce n-au !  Vesnicia nu e a nimanui. Don Juan nu lasa amintiri urate in urma lui, cand isi ia talpasita, deoarece femeia cu care a petrecut o noapte de dragoste n-a apucat sa se deprinda cu el. Nu s-au creat obisnuinte. Nu ajungi sa te certi cu el, sa te impaci, sa-i afli metehnele, sa-i ghicesti reactiile, sa banuiesti cand te minte si sa te induiosezi cand iti cere iertare. In clipa in care pleaca, Don Juan e un necunoscut care ti-a oferit cateva clipe de extaz. Pe cand un barbat de care te-ai legat prin nenumarate nimicuri te raneste in momentul cand pleaca. Si, uneori, rana nu se mai vindeca. Barbatilor nu le place decat sa le canti in struna si sa te transformi in obiect. Daca n-o faci, se plictisesc si te tradeaza. Cauta pe alta care intelege mai repede ce vor ei. Barbatii vor cariera, vor glorie, vor bani, nu dragoste. Amintiti-va ca Penelopa a stat zece ani sa-l astepte pe Ulise.  Si n-a gasit ceva mai bun sa destrame noaptea decat panza pe care o tesea ziua. In vremea asta, Ulise se distra cu nimfa Calypso.

Nu eram potrivita nici pentru o manastire, nici pentru un bordel. Simteam pentru el un fel de dragoste amestecata cu mila. Aveam, parca, o misiune in armata salvarii. As dori sa traiesc iubirea, nu sa emit teorii despre ea. Amintirile iti pot otravi viata.”

Asta e ceea ce-a scris Octavian Paler in ” Calomnii mitologice” si ma inchin (si inclin) in fata penei lui  pentru ca , pledoaria aci de fata (prin autoironia subtil practicata in text) e poate, una dintre cele mai frumoase pe care o femeie ar putea-o tine in favoarea unui barbat .

Si ce alt gind (mai bun) pentru a incheia o pagina dintr-o carte de oaspeti absolut imaginara poate fi decit al LUI insusi, al lui Don Juan: „Nu ştiu ce va fi mâine,(…) tot ce pot să-ţi ofer este clipa”.

 

2 păreri la “Musafir la mine-acasa

  1. …Cand ma uit deasupra casetei de scris si vad ce ma intreaba i-as spune ca nu are spatiu sa scriu ce i-as spune celui care a avut ideea sa intrebe…Da,am de spus o multime de lucruri admirative fata de autoarea scrierii care reuseste sa-si duca gandurile intr-o ordine stabilita dinainte si sa si le posteze intr-un final , asemeni unui motz care dupa o cale lunga cu desaga in spate ajuns acasa , cu un oftat de implinire si de eliberare tranteste pe laicer bucatele purtate din targul Campenilor…”Traiasca moatza dintre motzi…!”:* @};-

    Apreciază

    • As trinti pe laitza (!) o desaga plina cu slana, ceapa si brinza si-as chema toti ortacii de pana si fotografie sa-si spuna povestile asemeni acestor mitologici calomniatori (a se vedea in sensul al mai bun !)…Si-as mai hori o horea din grumaji asa cum maestrul Lese o face …Dar, ii las pe Ei, ‘calomniatorii’ sa-si astearna harul printre putinele ce le impart lumii din jurul meu!
      Si cu cine sa le impart bre bihorene daca nu cu pretenii de ‘suferinta’ ?

      Apreciază

Ai ceva de spus ?

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s