Prescurarita

Scurt info:
In practica liturgica romaneasca, precum si-n traditia laica veche de veacuri, pregatirea prescurei joaca un rol esential in simbolistica sarbatorii careia ii este inchinata aceasta piine sfinta. 

Un rol la fel de important il are si persoana care face piinea. Capitareasa sau prescurarita(femeia care face prescura)trebuie sa indeplineasca anumite conditii, stricte si absolut esentiale. In afara de abilitatile necesare, trebuie sa fie curata, biologic vorbind(sa fie batrina), sa duca o existenta ce tinde spre asceza(vorbim despre asceza alimentara si sexuala), sa aiba un comportament social pozitiv (cinstita si buna la suflet) si sa respecte o igiena stricta a corpului si-a hainelor in momentul prepararii piinii.Ca o marca de recunoastere a insemnatatii acestei piini,i se aplica un fel de sigiliu(stampila) inainte de coacere. Sigiliul respectiv se numeste pristolnic(pistornic) si este o bucata de lemn, piatra, os  sau marmura, fiind folosit la imprimarea pe prescuri a semnului crucii si a iniţialelor rituale.

Pe tanti Cheta o stiu de aproape douazeci de ani. O femeie buna si dreapta la suflet, vaduva de cind ma stiu eu pe meleagurile astea, cu o vorba blinda ce-ti merge direct la suflet. Ea este prescurarita comunitatii cam tot de atitia ani.
Privindu-i miscarile lente, limitate de virsta si de-un reumatism poliarticular destul de dureros, ea incepu sa-mi spuna, fara s-o intreb, povestea simpla a pristolnicului ei, ca obiect de arta pura,insa nu si sfinta, o poveste despre sfintirea lui prin tinerea 40 zile in biserica si despre „chichita lazii” ei de zestre, ca loc de cinste si de pastrare . Mi-a aratat textul stampilei ca o recunoastere a adevarului  universal: NI KA IC XC ( Isus Hristos – Biruitorul) si gesturile ei erau mai mult decit ritualice. 
Si tot ea a fost aceea care mi-a mai povestit, in stilul ei cald si calm, despre legendele pristolnicului in sine…Si, Doamne cita frumusete era in felul ei de-a ma face partasa a unor istorii demult apuse ! 
Ca cica, stra-stra-strabunii nostri, calugarii albi ai dacilor, care, daca ajungeau intr-o zona necalcata pina atunci, scoteau din sin sigiliul si-i aplicau stampila pe un suport, asta zicea tanti Cheta. Si-n timp ce-mi vorbea despre seful comunitatii respective, care se supunea anumitor reguli strice prin recunoasterea insemnului sigiliului, ea incepu sa imprime stampila pristolnicului ei pe suprafata piinii crestine ce va fi anafura in noaptea de Inviere. Si gestul ei de impingere cu buricele degetelor a obiectului facut din piatra, m-a dus(odata cu ritualul binestiut doar de ea) la o alta poveste a sigiliului de sihastru si la stampila sub forma de peste stilizat pe care-o lasa. Dupa ce-si termina treaba, mi-a aratat forma de trunchi de piramida a pristolnicului ei, forma geometrica deloc accesibila fabricantului de rind si de-a carei perfectiune s-a folosit Brancusi pentru a-si fauri minunile sculpturale. 
Ceea ce-a urmat in povestirile ei, a intrecut cu mult ceea ce-mi fusese gind imaginar de inceput de intilnire.
Si ce alta mirare(sau confuzie) mai mare poti avea atunci cind o taranca, ardeleanca get-beget iti vorbeste despre o bisericuta sapata dintr-un singur bloc monolit de piatra, bisericuta care-i considerata a fi o „Mica Meteora”, rupestrele de la Fundatura si Agatoanele Buzaului romanesc fiindu-mi pina-n acel moment complet necunoscute?  Cum sa nu ma mir si sa nu ma fac mica in imensa mea ignoranta cind, tot o femeie, desemnata a fi prescurarita  de catre comunitatea in care traieste face din pristolnicul ei o legatura intre un prezent atit de cunoscut(devenit brusc atit de enigmatic) cu simbolistica ascunsa de-o istorie atit de necunoscuta si uitata de vremuri si oameni? Caci da, trunchiul de piramida al sigiliului ei era stilizat de-o parte si de-alta intrarii aceleiasi biserici de la Alunis. Ca o cireasa de pe un tort absolut imaginar si comun, ramii mut si nu-ti mai gasesti cuvintele atunci cind aceeasi femeie, comuna prin prezenta dar speciala prin povestea din spatele ochilor ei care zimbesc amintirilor iti aduce in fata mintii si-a spiritului, o spiritualitate mitica si mistica in acelasi timp, ale carei radacini merg adinc in timp, pina la Sarmisegetuza ? …„Cine stie sa vada, simte lucratura in piatra a bisericii din Buzau ca avind soata in lucratura pietrei hunedorene”
Si cum sa nu te inchini in fata ridurilor adinci care-ti vorbesc despre Cuza-Voda si-al lui pristolnic de chihlimbar, cu puteri extrasenzoriale ce te trimit in negura nestiintei prin valoarea faptelor carora nu le poti intelege insemnatatea? Toate astea, pornind de la un fapt banal prin ritualitatea lui dar cu adinci repere spirituale si istorice.
Si totul pornind de la o idee pe care-am avut-o in legatura cu un material postat pe blogul culinar ca, apoi inevitabil sa ajung si aici, unde a trebuit sa scriu despre o femeie prescurarita, Capitareasa, buna la suflet si cu o voce calda care-ti merge direct la suflet.
Si, poate ca nu intimplator e faptul ca ea a fost aleasa sa puna sigiliul dacic pe piinea sfinta ce celebreaza un ritual crestin.

2 păreri la “Prescurarita

  1. Pingback: Este Iosif Sava « lt.mala

  2. Pingback: Idee si fapta | lt.mala

Ai ceva de spus ?

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s