Filmul vazut de doua ori

Am reinceput sa vizionez filmele romanesti care mi-au marcat anii copilariei si, mai apoi, ai adolescentei. Si-am trecut prin productiile semnate de Ciulei si Pintilie ca sa ajung la cele care-si arata identitatea sub semnatura lui Nicolaescu, Pita, Popovici, Caramfil, Visarion. Vrind nevrind am ajuns la cinematografia zilelor de azi, unde aria de film s-a largit (ca tematica dar si ca realizare).

In mod special mi-a atras atentia un titlu: „Un acoperis deasupra capului”, film produs in 2006 de casa de productie Artis.

In scenariul Marei Nicolescu (Mara care interpreteaza si rolul Cati in film), actiunea e supervizata de ideea excelenta a picturalizarii unei bucati de viata contemporana. 

Povestea e simpla in simplitatea aspectelor de lume aflata in plina viteza a secolului XXI. Doua tinere sunt externate din  spitalul de psihiatrie (omniprezenta „lipsa de fonduri” tradusa atit de transant printr-o replica a tinarului medic „Aici nu este vorba despre cazuri de gripa..Sa mai iasa unii dintre noi la pensie si-atunci o sa fie bani”, replica care stirneste reactia acida a celor din jur). Si-atunci, ce le ramine tinerelor de facut? Iau in primire o casa veche, mostenire de familie, undeva in inima Deltei. De la plata simplitate la nebunia generata de actiunea lor in comunitatea unde ele poposesc nu e decit un pas, totul construindu-se gradat si gradual, asa cum ii sta bine unui film sa fie, cu acei privitori avind „sufletul la gura” atunci cind il vizioneaza. Un inceput de naratiune care-si dezvolta povestea trecind prin filtrul originalitatii si-al credibilitatii( cu acel aplomb specific celui care stie cum se construieste cu profesionalism o poveste)..ceva atit de banal, si de comun dar atit de actual la urma urmei.

Totul e bine pus la punct intr-un scenariu in care emotiile, starile, trairile, conflictele, derizoriul, succintele analize psihologice ale tipologiilor umane care bintuie(tranzitoriu sau nu) filmul, actiunile fara noima si substanta ale satenilor in fata rezistentei fetelor de-a ceda pamintul care ar pecetlui o afacere banoasa, de la comedie la drama si thriller(pe ici pe colo) totul si toate converg, ca un lait motiv, in jurul cocioabei cu acoperisul improvizat din hainele fetelor. Idea de la care s-a plecat la dezvoltarea scenariului lasa loc fanteziilor si interpretarilor cinefililor. Sa fi fost vorba despre acel loc pe care fiecare il are, undeva, pe pamintul asta? Sa o fi fost vreo elaborata teza despre ideea de supravietuire la un moment dat, in timp si spatiu? Poate doar Mara Nicolescu sa raspunda. 

Oricum, filmul in sine m-a determinat sa revin asupra lui. Insa m-a facut sa-l vad cu alti ochi, ai mintii, a doua ora. Daca prima data i-am savurat fiecare noutate-detaliu, ei bine, a doua oara i-am analizat la rece realizarea (plecind de la amprenta regizorala, montaj, lumini si ajungind la costume,sunet,etc.). De asta data, euforia mea s-a dezumflat brusc. Alambicatele secvente ciuntite de un montaj neinspirat,treceri seci de la un cadru la altul, joc actoricesc aiurea condus de regizor, imagini care, in alte circumstante si expuneri pe film te fac sa te infiori doar cind te gindesti la frumusetile deltei, o rapiditatea (fara noima si parca, contra cronometru) a filmarilor (in dezacord cu actiunea propriu-zisa) si toate parca concurind la a minimaliza un scenariu bun si jocul actorilor(care, fie vorba intre noi, nu-s de duzina). A fost o surpriza total neplacuta ceea ce ochiul mintii a perceput, la rece, dintr-un film care promitea multe gratie unui scenariu admirabil. Si e pacat ca, o bucata de scriitura atit de rafinat si profesionist facuta cade sub patina unui  derizoriu si-a unui orgoliu rudimentar generat de-o regie si-o imagine atit de prost intelese si aplicate. Ca mai salveaza scenarista (si-n acelasi timp si una dintre interpretele eroinelor filmului) cite ceva, asta-i o cu totul alta mincare de peste. Cu o floare nu se face primavara. Dar, e drept ca are importanta.

In rest, gindindu-ma la „Un acoperis deasupra capului” ca la un film care ar fi putut lejer concura la orice sectiune de Best of..a unui festival de film, vreau sa cred ca productiile marca Mara Nicolescu nu se vor opri aici si vor avea parte de-o mai inspirata decizie(din partea caselor de productie) in alegerea celor care sa le transpuna pe pelicula.
Si, ca sa-mi inchei pledoaria facuta in favoarea filmului romanesc, asez aci o replica din film: 
„Ba…al dracu’ ghinion …sa ti se strice tractoru’ taman cind era mai necesar.”
 
 ___________________________________________________________________________________________
Daca vreti sa urmariti filmul il gasiti aici:   http://youtu.be/3o4S8QOeybs
Scurt bio
Actori:
Mara Nicolescu(Cati), Gabriela Butuc(Mona),  Marius Bodochi(Fredi Cornea), Rudy Rosefeld(directorul spitalului de pasihiatrie),  Sorin Misiriantu(medicul tinar),  Ovidiu Niculescu (Loboda-patronul buticului din sat), Marinela Chelaru, Nicodim Ungureanu(Panseluta-tractoristul) si altii
Regie: Adrian Popovici
Operator: Mihai Sarbusca
Costume: Mara Nicolescu

One thought on “Filmul vazut de doua ori

  1. Pingback: Quo Vadis … ca etalon al fericirii « lt.mala

Ai ceva de spus ?

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s