„Copii in gradina”- Ipolit Strambu

Undeva in mine, cred ca exista o doza ( usor iritabila) de misionarism, de ma lipesc de cauze uitate, multe pierdute. De la oameni si animale, pina la obiecte si lucruri (unele existind doar in realitatea virtuala) si-au gasit un sustinator in sensibilitatea, usor de zgindarit a neuronului meu. Si-ajung sa ma implic emotional (financiar am facut-o de citeva ori, fara rezultate notabile insa, unele putindu-le lejer numi catastrofale) si sa apelez la cunoscuti si la timpul meu liber pentru a cauta si-a rascoli ce se putea pentru a finaliza totul, cit mai bine cu putinta. Fiind cauze, asa cum le-am numit, e evident ca beneficiul financiar nu exista. In schimb, cel moral si care tine si de constiinta lucrului bine facut , depaseste orice asteptari.
Una dintre ideile care-mi biziie mereu, incolo si-ncoace, teaca de mielina e legata de arta. Cum altfel? Si, asa cum toti imi stiu naravul, nu ma opresc doar la culoare si-atunci incep s-o imbrac cu muzica, cu cuvint, cu ceva ce tine de impactul socio-psihologic si, la final cind privesc produsul finit incep sa-mi scarpin si sa-mi umflu-n pene mindria si multumirea.
La fel s-a-ntimplat si cu Ipolit Strambu. Totul a plecat de la un link si de la Facebook. Am vrut sa asez pe profil „La Medeleni”, romanul lui Ionel Teodoreanu.

Ei bine, imaginea pe care serverul o alesese ca fiind „reprezentativa” era de-a dreptul hidoasa, asa ca am purces la cautari. Si, un articol din Jurnalul National mi-a atras atentia in mod deosebit. Materialul facea o succinta prezentare a picturii folosite de editura ce publicase cartea, pe post de front-cover. Acolo am aflat prima data de Ipolit Strambu. Am mers mai departe cu cautarile, trecind Prutul. Si, „Copii in gradina”, intr-o rezolutie cit de cit acceptabila, mi-a multumit ochiul si spiritul. Din Moldova de peste Prut am ajuns la Baia de Arama, unde materialul de citit si de studiu exista, numai vointa sa fie…buna. La final de peregrinari, cred ca era absolut normal sa aterizez si-n ograda banului, aflind cite ceva despre falsuri si uzanta lor in practica curenta picturala.

Tragind linie si adunind tot ce aflasem mi-am zis: ” Wow! Omul asta merita sa fie cunoscut de cit mai multi.”

   

Ca se nascuse pe dealurile Bratilovului, poate ca nu avea o asa de mare importanta. Important era ca, acel inspector scolar aterizat exact atunci cind trebuia in satul banatean de sfirsit de secol XIX, a vazut in desenele acelui elev ceea ce fratii intr-u culoare au contestat peste decenii (poate din ignoranta, poate din ingustimea viziunii premonitorii) iar posteritatea , peste un secol, abia isi misca fundul gras ca sa-i restabileasca locul pe deplin meritat in galeria marilor maestrii ai penelului romanesc. Si fiul de cioban va studia cu  Aman si Mirea la Scoala de Arte Frumoase din Bucuresti, pentru a-si finisa ulterior stilul sub rigurozitatea artistica a Academiei Regale Bavareze si oferindu-i ceva mai tirziu acel glam parizian prin coloristica efervescenta.
Epigon al lui Grigorescu, prieten cu Delavrancea si Vlahuta, iubitor al scriiturilor lui Creanga, indragostit iremedial de lumea din care plecase si pe care-o onora pina la venerare cu munca lui, dascal pentru generatii de nume mari ale picturii, autor de manuale de pedagogie si tehnica picturii, director al Scolii de Arte Frumoase din Bucuresti, unul dintre cei 5 care au pus caruta artei plastice romanesti pe un drum fara intoarcere via Europa-Lumea, un soare in jurul caruia a gravitat elita artei de inceput de secol XX, un vizionar al tusei ce stringe in ea simbolismul nuantindu-l (atit cit trebuie) cu elemente impresioniste, conferind intimitate idilica acelei rigide si exacte invataturi germane aduce in pictura influenta definitorie a  renascentistului dialog lumina-intuneric, de cele mai multe ori neinteles de catre contemporanii lui, uitat de urmasi, lasat (cu titlu de glorie si recunostinta) de posteritate in galeriile Europei (Budapesta e la o aruncatura de bat, vorba aia), greu de adunat in expozitii actuale, sume medii vehiculate in licitarea pinzelor lui….asta e Ipolit Strambeanu.

     

       
Premonitorii parca, dar si motivationale(in egala masura) au fost cuvintele lui , la 1919, in fata intelectualitatii din Baia-Mare, unde artistul a avut un cuvint greu de spus ca dascal. ‘Barbizonul Estic’ sau Scoala de Arta din Baia-Mare ii datoreaza multe si mult, fiului de mocan coborit de pe dealurile mehedintene, daruind lumii din harul si imaginea unei spiritualitati nationale simple prin idilicul culorilor si-a stilului pictural atit de inovator si de premergator a ceea ce va sa vina. Au trebuit ca, doua secole sa treaca prin taisul uitarii (nemeritate) creatia artistica a acelui om pentru ca posteritatea sa inceapa sa recunoasca vizionarismul acelui inspector scolar care a luat cu el la Bucuresti acel pui de om, punindu-l pe drumul pe care Divinitatea i l-a daruit la nastere: “Domnilor, neamurile nu se judecă după lărgimea teritoriile şi mulţimea locuitorilor ci mai ales după capacitatea oamenilor. Noi sub acest raport încă nu ne-am spus cuvântul pe lume, iar cei [chemaţi] să ni-l spună sînt micuţii aceştia a căror minte şi suflet e ca o ceară în mîinile noastre, depinde de noi cum îi vom pregăti.”

Nu pot altfel incheia materialul asta decit  daca asez in matca topicului, cuvintele publicistului, jurnalistului, arhitectului si criticului de arta Tudor Octavian:

„Impresionismul german, reinventat de Strambu la Bucuresti, pe cateva sugestii din arta lui Grigorescu, si simplificat, cu o maiestrie de mare inspirat, a produs serii de tablouri care i-au luat pe nepregatite nu numai pe contemporani, ci si pe comentatorii de mai tarziu ai perioadei. Astazi, aceste tablouri ni se par atat de izbutite, in toate ambitiile lor, atat de adecvate sensibilitatii anului 2000, ca aproape nu le credem datarea. „

_____________________________

linkuri:

wikimedia:  Galerie de imagini – Ipolit Strambu

portalul orasului Baia de Arama

Artindex

„La Medeleni” – Ionel Teodoreanu

2 thoughts on “„Copii in gradina”- Ipolit Strambu

  1. Pingback: O leapsa colorata « lt.mala

  2. Pingback: “Tamenque sum!” « lt.mala

Ai ceva de spus ?

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s