Tanti Nela

-Sarumina !
Nu reuseam sa ma dezmeticesc, cum nu puteam intelege ce naiba se intimpla. Vocea se auzi iar.
-Sarumina!
In acel moment am simtit pe mina ceva rece si lipicios. Am tresarit cu groaza la gindul vreunei tiritoare care s-ar fi putut strecura in locul unde eram.
-Va suna telefonul, doamna doctor.
Brusc am deschis ochii si-am privit in jurul meu. Acelasi cabinet alb si rece cu aceeasi canapea cu cuvertura verde. Mi-am privit ceasul. Nu trecusera cinci minute de cind intrasem in cabinet si reusisem sa-mi intind picioarele devenite brusc prea grele. Cred ca atipisem si visasem…ce? Mi-am schimbat pozitia in scaun si-n acel moment, durerea de spate care ma chinuia de doua saptamini se acutiza brusc facindu-ma sa icnesc.
-Sarumina.
Am tresarit la auzul vocii si, speriata am privit in jurul meu intrebindu-ma daca nu incep s-o iau razna cumva. Undeva, in dreapta mea, tanti Nela, cu miinile proptite-n soldurile late, ma privea circumspect.
-Ce s-a intimplat ?
-Va suna telefonul.
Caut aparatul si, intr-adevar, vad ca am apeluri pierdute.
-Multumesc tanti. Puteti sa plecati acum. Sau mai aveti sa-mi spuneti ceva?
Cu vesnicul, arhicunoscutul si repetitivul ei tic, de parca ar fi vrut sa-si indese capul intre umeri, femeia incepu sa-si manince buzele. Era clar. Oare ce-o mai fi avind ?
-Pai da, as mai avea ceva sa va spun.
Ma privea mijindu-si ochii.
-Spune-mi.
-Pai va spun ca …a murit.
Am crezut ca nu aud bine.
-Amindoua..mai zise femeia.
-Cine?
Cu un gest larg, tanti Nela arata spre holul departamentului.
-Haideti sa vedeti.
N-am mai asteptat alte invitatii. Am trintit telefonul pe canapea si-am dat sa ies in fuga din cabinet. Durerea insa ma facu sa-mi temperez elanul. Pe hol o vad pe Marita, una dintre infirmiere, care-l ducea pe mos Grig la baie.
-Cine-a murit ? o intreb.
-Cum adica?
-A venit tanti Nela la mine sa-mi zica ca au murit amindoua.
-Pai da…asa e… ca le-am vazut! am auzit-o pe tanti in spatele meu.
-Mai Mala, acum cinci minute am trecut prin toate saloanele, imi zise infirmiera, in timp ce-l punea pe mosu’ pe un scaun.
-Stai putin aici ca revin. Hai sa vedem….Ce mama dracului visezi mai Nela?
Cu Marita si cu tanti Nela pe urmele mele, intraram in salonul unde cele doua noi paciente erau internate. La o prima privire constat ca totul era in regula. Nu murise nimeni iar liniile venoase montate erau la locul lor. Ma intorc spre tanti si-o privesc. Isi baga iar capul intre umeri, ma dadu la o parte din calea ei si merse la una dintre paciente.
-Vedeti ? A murit.
-Tanti….
-Nu-i asa? Uitati !
Si merse si la cealalta. Femeia din pat, isi sugea cu sirg degetul vrind parca sa-l manince.
-I-ati dat sa manince? o intreb pe Marita
-Normal. Doar o stii, poti sa-i dai trei portii ca degetul tot si-l vira-n gura. A dat in mintea pruncilor.
-Marito….abtine-te.
-Ce, nu-i asa?
-Vedeti? zise Nela cu miinile in solduri.
O iau pe tanti de mina si-o trag linga unul dintre paturi. Ii pun mina pe pieptul femeii din pat.
-Simti ca-i calda?
Isi viri capul intre umeri.
-Vad. Dar a murit.
-Cum sa moara daca respira? Hai zau acum… si dumneata tanti ai fost cadru medical si stii cum arata un pacient mort.
Ma privi la fel de circumspect.
-Pai asta va spun si eu. 
Simteam ca oboseala incepe sa ma irite si dialogul cu tanti Nela imi depasea deja bruma de rabdare pe care-o mai aveam.
-Nela, tu nu vezi ca respira? Nu simti ca e calda? Nu vezi ca-si misca degetele? 
-Pai stiu si eu ce sa zic ? 
Si-si mai infunda inca o data capul intre umeri, mincindu-si buzele in acelasi timp. Isi propti iar palmele in soldurile rubiconde si se uita cind la o pacienta cind la cealalta, cind la flacoanele care-si curgeau viata si energia in corpurile uscate de ani si de boala. Si o vaga presimtire a ceva rau imi bintui ratiunea.
-Tanti Nela, sa nu dea naiba sa umbli aici…si i-am aratat stativele.
-Nuuu, vai de mine, cum puteti sa credeti asa ceva ?
In momentul urmator, o aud pe cealalta infirmiera din tura, strigindu-ma. Ies din salonul Nelei si-o vad pe Doina linga un pacient cazut pe hol.
-I s-a facut rau.
-Cum ?
-Dintr-o data. A cazut si-acolo a ramas. Nu zice nimic…Am adus un carucior sa-l ridicam.
-Lasa-l acolo …ii mai zic in timp ce intru in cabinet. Imi iau rapid aparaturile si revin. Era mos Grig, cel la care trebuia Marita sa-i schimbe pampersul. Nu pusese probleme deosebite de ingrijire pina acum, in afara celor datorate unui adenom de prostata.
-Nu-l ridicam sa-l punem in pat? ma intreaba Marita
-Lasa-l cum ti-am zis. Deocamdata. A fost afara pe terasa?
-Da.
Batrinul respira sacadat, usor zgomotos. Atunci, am simtit un miros de fecale care ma facu sa-mi tin respiratia. Tensiune usor scazuta, puls vag aritmic desi usor accelerat. Ii masor si-o glicemie, fara probleme. In acel moment, un cascat lung fu primul semn de revenire a batrinului. Deschise ochii si ne privi mirat.
-Acum il putem pune-n pat.
Cu greu am reusit trei oameni sa ridicam muntele de om intins pe paviment, cu greu l-am pus in carucior, cu greu l-am intins in pat.
-Ce-a avut? ma intreaba Marita
-A stat in soare sau in caldura de afara. Aparent e o pierdere a cunostintei. Nu se mai oxigeneaza creierul si atunci se intimpla ceea ce se intimpla. De-aia v-am spus sa nu-l ridicati….S-ar putea sa fi fost si o criza de tip epileptic. 
Il priveam pe mos Grig cum dormea, caci asta se intimplase de cum il asezaram in pat.
-A facut pe el…zise Doina.
-Am simtit. Lasati-l sa doarma si-l schimbati dupa ce se trezeste. Sa-i puneti paravanul la pat sa nu cada….Marito, s-o bagi pe tanti Aglaia intr-un salon, pe aici, mai pe-aproape.Trebuie sa-i masor si ei o glicemie.
-N-o duc in salonul ei?
-N-are rost s-o mai porti pina-n capatul holului si s-o aduci iar inapoi. In jumatate de ora se serveste cina.
Intru in cabinet si-mi las aparaturile. Ma spal pe miini si iau o pastila. Ma siciia rau de tot spatele, simtind in acelasi timp cum durerea coboara ca o arsura pe picior. Atunci o aud pe Marita  strigindu-ma. 
-Vezi c-am pus-o pe Aglaia pe un carucior si-am bagat-o in salon la Nela. I-m prins si centura. Noi mergem sa aducem cina.
-Bineeee…sa incuiati usa cind plecati si luati cheia la voi.
Scot foile de observatie si notez rapid ceea ce se intimplase pina acum, apoi plec la tanti Aglaia. Intru in salonul Nelei si-o vad in pat. Arunc rapid o privire si perfuziilor care pareau neatinse si-n acelasi timp constat ca Aglaia nu e nicaieri.
-Unde-i tanti Aglaia? o intreb pe Nela
-Nu stiu, imi raspunse femeia virindu-si iar capul intre umeri.
-Aici au bagat-o fetele.
-Daca va spun ca nu stiu ?????
Ies din salon si incep s-o caut pe femeia mignona, cu parul alb ca zapada. Nici urma de ea insa. Din sala de mese aud atunci un geamat. Deschid usa si-n momentul acela am ramas intepenita in prag la vazul scenei. Tanti Aglaia, nu in carucior ci linga  el, pe paviment, culcata pe burta, cu fata intr-o balta de singe. Bombanea ceva in limbajul ei specific dementei de care suferea de ani buni. Fiind si in urma unui accident vascular care-i limitase aproape la zero capacitatea de-a se mobiliza sau deplasa, era cu totul dependenta de ingrijiri. O intorc pe-o dunga si vad ca un cucui de toata frumusetea ii invinetise deja jumatate de fata, iar o plaga in aparenta superficiala ii crapase arcada. Atunci aud usa de la intrarea sectiei deschizindu-se. Erau infirmierele.
-Maritooo…haideti in sala de mese….
O proptesc pe batrinica de carucior si iau o aleza de pe un fotoliu s-o pun peste balta de singe de jos. 
-Ce dracu s-a-ntimplat?
-Marito….unde ati zis c-ati pus-o ?
-La Nela in salon, pe carucior si i-am prins si centura tocmai ca sa nu se traga jos.
-Doina..sterge ce e aici pina vin…
Imi aduc materialele de care aveam nevoie, imi pun manusile si incep sa ma ocup de Aglaia. Nu avea nevoie de sutura, hemoragia oprindu-se de la sine, in schimb, nasul ii era deviat, tumefiat si dureros la atingere.
-Cum mama dracului si-o fi deschis centura ca ai nevoie de forta ca s-o faci? se intreba Marita in timp ce tinea o punga cu gheata pe fata Aglaiei.
-Am eu o vaga banuiala cam ce s-ar fi putut intimpla….Eu am terminat acum cu ea. O puneti in pat si-i dati acolo sa manince.
Dupa ce-am strins ce era de strins am intrat la Nela in salon. Era tot in pat.
-De ce-ai scos-o afara pe Aglaia ?
Mi-am proptit si eu palmele-n sold privind-o, asa cum facea si ea. Un singur lucru imi ramasese de facut: sa-mi vir si eu capul intre umeri.
Nela se ridica din pat.
-Sa va spun….
-De ce ? Asta sa-mi spui.
-N-am scos-o…A iesit ea.
-Nela, cum dracu sa iasa cind ea e paralizata si nu se poate misca?
-Pai…a putut.
Merg spre ea. Ea se dadu un pas indarat.
-Ce i-ai facut?
-Nimic…
Mai fac un pas. Nu mai avea unde sa mearga, in spatele ei fiind doar patul.
-Nela! Astept un raspuns.
-Doamna doctor…
-Nu-s doctor, ti-am mai spus.
-Doamna doctor…pai n-ati vazut cum e caruciorul?
-Poftim? Ce tot spui tu acolo?
-Haideti sa va arat.
Pleca de linga mine dindu-ma in acelasi timp din calea ei ca sa intre in sala de mese. Imi arata caruciorul in care fusese Aglaia.
-Da, si ? Ce are?
-Pai, nu vedeti ? Uitati ce roti are!
Ma uit la rotile invocate de Nela si nu vad nimic nelalocul lui.
-Ce au rotile alea ?
-Eiii, nu se poate sa nu vedeti !
-Stii ce vad? Vad un om dat jos din carucior, cu capul si nasul sparte. Si tu esti cea care a facut asta.
Isi puse o mina pe inima si ma privi cu repros.
-Vai, dar cum puteti sa vorbiti asa?
-De ce ai dat-o jos de pe carucior? Asta sa-mi spui.Acum. Daca nu, o-ncurci.Direct in bazin la pesti dau cu tine.
Si fac un pas spre ea. Ea da inapoi un pas, si, intr-un suflet zice:
-Avea caruciorul stricat si n-avea ce sa caute la mine.
O privesc lung incercind sa-mi temperez pornirile.
-Stii ce tanti Nela? Cred ca-s mai nebuna decit tine daca stau la povesti cu un schizofren.
Isi viri iar capul intre umeri.
-Vai de mine…da’ de ce vorbiti asa?
-In momentul asta iesi din sala.
Pleca, frecindu-si coatele de corp… Bine ca macar lasase capul in pace.
-Cine stie ce-i mai trazneste sa faca! zise Doina.
-Taci ! Nu cobi.. Hai cu Aglaia in pat.
O facuram si pe asta. Ii masurai si-o glicemie.
-Aveti grija ce-i dati sa manince. Are tulburari de deglutitie oricum. Ii pasirati ceva mai moale. Ce-ati adus pentru cina?
-Ce ne-a dat de la bucatarie…fasole cu jumari….zise Marita .
-La naiba cu mincarea lor. Am un iaurt in frigider si niste biscuiti in dulap. Asta ii dati.
-Si la restul la care trebuie sa le dam tot pasirat ce le dam ?
-Bagati mincarea la robot si-o faceti piure. Citi avem acum in starea asta?
-Cred ca sunt vreo doispe..
-Dumnezeule….vedem ce mai gasim…Mergeti si serviti in sala apoi vin sa va ajut sa le dati si celor de la saloane.
Intr-un final am mai gasit niste cozonac cu nuca, ratacit nu stiu cum, in dulapul cu piine si-am primit o sticla cu lapte de la unul dintre cei trei pacienti cu care mai puteam colabora. Era perfect. Incropeam de-o cina cit de cit. Daca mai adaugam fiecaruia si cite-o lingurita de sirop vitaminizant, rezultatul era oricum mult mai sanatos decit ar fi fost nenorocita aia de fasole cu jumari, fasole care nu era nici macar fiarta.
Mi-am luat un salon in primire si, pe rind, incepui sa-i hranesc pe cei patru pacienti. Mai avem unul cind am auzit-o pe Marita agitindu-se.
-Ce mama dracului faci ? Malaaaaaaaa….Hai repede la Nela….
Iar Nela ???? Ce mai facuse ????? Las farfuria pe noptiera si plec in fuga. Intru in salonul cu pricina si tabloul ce mi se desena in fata era dincolo de orice inchipuire posibila pe care as fi putut s-o am. Tanti Nela, pe post de stativ tinea in fiecare mina cite-un flacon de ser din cele montate la cele doua paciente. La unul dintre ele lipsea trusa de perfuzie dar, intr-un final am vazut-o atasata linga cealalta, in celalalt flacon. Tuburile de plastic erau rasucite si innodate intr-o fundita, artistic dar si milimetric facuta. Am inchis rapid perfuzoarele, gindindu-ma la ce am de facut mai departe.
-Cum o fi reusit s-o urce acolo ? zise Doina.
-Ce ?
-Tu nu vezi ?
Indreptindu-mi atentia numai asupra a ceea ce Nela facuse, nu vazusem ca nana Floare era in virful paravanului de la pat. Am inchis ochii nevrind sa ma gindesc la ce s-ar putea intimpla. Am privit iar scena crezind ca visez. No way. Era tot acolo, intepenita cu palmele pe barele metalice si cu picioarele fusiforme incovrigate pe musamaua paravanului. Am vazut-o pe Nela cum isi baga capul intre umeri….iar!!!!!
-Pfuuuu…..cum ai reusit s-o urci acolo ?
-Nu eu, doamna doctor. Ea a vrut.
-Daaaa Nela, ai dreptate….un om care nu-si misca decit degetele poate sa se cocoteze pe asta…..
-Daca va spun…zise Nela pe un ton ofensat.
-Ok. Am inteles. Hai sa-i desprindem degetele mai intii. In ele are toata puterea si-n felul asta nu mai are de ce sa se apuce si-o putem da jos….
Asa si facuram. Cu chiu cu vai am reusit sa desclestam degetele femeii de pe barele de metal si-n locul lor isi gasi sprijin pe bratele noastre. Am crezut ca-mi rupe mina cind i-am simtit menghina degetelor scheletice. Si, tot cu chiu cu vai si abia dupa ce-am urcat-o pe Doina in pat ca sa traga din partea opusa, am putut-o pune pe nana Floare  intre asternuturile patului. Inca ma gindeam la toata situatia asta creata de-un singur schizofren si la ce ar mai putea face atunci cind e virit intr-un grup cu dementi. Inspaimintator de-a dreptul. Am luat flacoanele si-am zis scurt Nelei:
-Vii cu mine. De acum te leg de mine. Si la wc daca trebuie sa merg, mergi cu mine. Ai inteles ? Hai….
-Doamna doctor….
-Nici un doamna doctor. Hai!
Restul zilei l-am petrecut cu tanti Nela pe post de umbra. A mincat insotindu-ma peste tot unde am mai avut de mers, a stat cu mine cele cinci minute pe care mi le-am permis ca sa-mi intind picioarele grele de atita alergatura si pina am fumat o tigara, linga mine a stat, la fel de cuminte, pe un scaun, pina m-am schimbat de echipamentul de lucru si, tot asa de cuminte, pe canapeaua din cabinetul medical, se foia vadit stinjenita de ceva anume si uitindu-se la cuvertura verde de sub fundul ei. Ii priveam nelamuririle rostite doar prin gesturi, in timp ce-mi scriam raportul de garda. Si zimbeam usor gindindu-ma la ideile ce, cu siguranta ii strabateau creierul macinat de boala si de batrinete. Ii analizam chipul de copil-batrin, cu fata alba si albita de-o anemie fara cauza aparenta, incadrat de parul grizonat si tuns ca la paji. Ochii mari si negri ce jucau parca un dans stiut doar de ei, masurau totul ce intra in raza lor de actiune. Fara a scoate un cuvint, ii priveam agitatia de pe cuvertura verde. O vedeam cum netezeste cute imaginare, cum isi vira capul intre umeri pentru a-si freca coatele de trup in secunda urmatoare, o vedeam cum priveste lung televizorul pe care-l aveam in cabinetul medical, o vedeam cum isi mesteca buzele in ticuri dictate de-o boala care nu iarta. Am iesit din cabinet, lasind-o pe tanti Nela acolo. M-am oprit linga tocul exterior al usii si m-am lipit de lemnul rece, continuind s-o urmaresc pe femeie. Ea privi lung in urma mea apoi netezi alte cute imaginare ale cuverturii verzi. Brusc se ridica, isi freca coatele de trup si merse la televizor. Cu o usurinta de neimaginat ridica aparatul de pe suportul unde era pus si-l plasa pe birou, rasturnind si modem si receiver si tot ce era cablat la el. Apoi, se apleca spre noptiera de la capatul canapelei, noptiera plina cu dosare si carti de specialitate. O ridica si pe aceasta si-o puse pe pat apoi o inveli in cuvertura verde ale carei cute avu grija sa le mai netezeasca inca o data. Se aseza apoi cuminte linga noptiera, ca si cind nimic nu s-ar fi intimplat. Atunci am intrat in cabinet si-am privit-o lung. M-am asezat pe scaunul de la birou, tacind si privind cumintenia femeii care trebuise sa-si manifeste nelinistile.
-Cine e ? am intrebat-o aratind noptiera invelita in cuvertura verde.
Isi viri iar capul intre umeri si incepu sa-si mestece buzele.
-Cum, nu stiti ?
-N-as intreba daca as sti.
-Vaiiii….zimbi sfioasa, inchizind ochii. Nu va cred. Vreti sa va bateti joc de mine.
-Departe de mine gindul. Serios…cine e ?
– E sotul meu. 
Ca si cind ar fi spus un secret care nu trebuia divulgat, veni la mine si-mi sopti la ureche:
-E urmarit de militie….si trebuie sa-l ascund.
-Da’ de ce-mi soptesti?
-Sa nu ne auda cineva. Ei se folosesc de toate mijloacele ca sa spioneze ceea ce se intimpla in casa noastra. De aceea tai tot. Si, va dati seama ca trebuie sa verific absolut totul din jur.
-Aha…auzi, tanti Nela…am o rugaminte..
-Spuneti..
Imi zimbi doritoare sa-mi faca pe plac.
-Ce-ar fi sa ma lasi sa-mi termin treaba, pe sotul lasa-l aici in grija mea si-ti promit ca o sa am toata atentia indreptata asupra lui.
Ma privi cu neincredere.
-Nu pot.
-De ce ?
-Pentru ca nu pot. 
Se aseza pe canapea, incepind sa netezeasca iar cute imaginare. Oare ce-o mai fi vrind sa mute ? Cind am vazut ca atentia ii este atrasa tot mai mult de computer am intrat in alerta. In acel moment, colega careia trebuia sa-i predau garda, dadu sa intre in cabinet. Cind vazu ce e inauntru, se opri in prag si incepu sa-si faca cruci largi.
-Doamne maica Domnului…fato, te-ai ticnit?
-A fost interesant totul. Cum interesanta si-al naibii de lunga a fost si ziua de azi. Nu mai am nici putere sa respir.
-Tanti Nela, lasa-ne sa discutam. Am ceva sa-i spun Malei si nu am chef de ochi si urechi in plus. Ai inteles, nu ?
Tanti Nela se foi cit se foi apoi iesi privind la fiecare pas noptiera-sot. In pragul usii se intoarse si-mi atrase atentia:
-Mi-ati promis ca o sa aveti grija de el.
I-am zimbit larg facind un semn de linistire si femeia disparu.
-Crino…a fost cea mai creepy, worst, nightmare, zi-i cum vrei …tura din cite-am avut pina acum.
-Bine-ai venit in club. Ce, numai mie sa-mi mute mobilele si pacientii ? Zi mersi ca nu ti i-a bagat si-n baie sa-i spele cu apa rece si cu peria de buda! Sau poate vrei sa-ti povestesc cum am stat o noapte cu ea afara, pe terasa, la minus 15 grade pentru ca inauntru, instalatia pomului de Craciun era de fapt un incendiu ce nu va putea fi stins? Ea n-a avut nici pe dracu’ dupa … in schimb eu m-am ales cu doua saptamini de zacut la pat si cu o pneumonie de toata frumusetea. Acum ai inteles de ce nu vreau sa semnez actele alea ale conducerii ?
Imi priveam colega care fixa din priviri  noptiera-sot a Nelei si-un zimbet sucar dar  si enigmatic in acelasi timp ii colora nelinistile.  Si glasul egal cu o usoara tenta ironica imi popula gindurile, mult timp dupa aceea  cind,  ajunsa acasa,  am adormit in fotoliu, fara a mai reusi sa fac altceva.

– Stii Mala, citiva nebuni si-au spus la masa…” Numai noi formam aici lumea buna.” Si lumea ii credea… Zi-mi tu, cum puii mei sa renunt de bunavoie la sporul pentru conditii deosebite de munca ?

10 păreri la “Tanti Nela

  1. E parte a meseriei. Stii de la bun inceput in ce te bagi sau, ma rog, ai vaga idee cam despre ce ar fi vorba! Eiiii, acum sa nu crezi ca in fiecare zi e la fel. Mai sunt si zile ceva mai lejere in care, pina si Tanti Nela sta cuminte….Raritatile de genul asta sunt insa…raritati.
    In alta ordine de idei, actul medical in sine presupune responsabilitate, indiferent ca lucrezi la nebuni sau la cabinetul unui medic de tara.

    Apreciază

  2. Pingback: Cariera in psihiatrie « lt.mala

  3. Pingback: Nela cu-a ei poveste | lt.mala

Ai ceva de spus ?

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s