De la Politikon la Leviathan via….. politichie

Se incing iar spiritele. Si zau ca circul asta e tot mai amar privindu-l din afara. Probabil ca, inauntru e al naibii de bine daca multi vor sa intre si nu mai au nici o intentie, de bun simt  macar, ca sa iasa. 
Zilele astea,  priveam afisele lipite frumos si la locul lor,  cu chipurile zimbitoare iesind dintre gulere scrobite sau volane. Si, incercam sa-mi imaginez cam la ce se gindeau posesorii lor in momentul pozei. Poate ascundeau iritarea de moment, la gindul pantofilor noi care stringeau ? Poate mimau bunavointa de conjunctura cu gindul la  acel ” las’ ca ajung io acolo sus” ? Poate, sub zimbetul intepenit a rictus, nelinistile si anxietatile isi clocoteau incertitudinile ? Poate ca da, poate ca nu. Poate ca pentru unii era deja o rutina arhicunoscuta, statul la poza, inevitabilul plictis dictat de situatie. Poate ca, pentru altii era doza de narcisism absolut necesara pentru a merge mai departe. Pentru ceilalti, cu siguranta era un inceput de drum.
Priveam fetele si incercam sa-mi imaginez ce e in spatele acelor zimbete. Incercam sa ghicesc omul din spate. Cel din fata avea prea putina importanta la urma urmei desi, automat, gindul m-a dus si la posibilele lui actiuni.  Cit va dura pina omul din spate va fi inghitit de cel din fata sau,  de ceilalti din fata ? Cit va trece pina vor incepe sa-si calce bombeele lustruite cu sirg si cu/pe bani multi ? Cit va dura pina cind ” aliterios”, „ho prodotes” sau „cap de ceapa” se vor auzi (ra)sunind in cetate ? 
Si, retoric mi-am pus o alta intrebare: Oare sa fie ceva nou sub soare?  Poate ca da, poate ca nu. Atita timp cit omul din spate permite celui din fata sa-si dicteze invectivele si ideile politice, acelasi soare va face umbra pamintului. Atita timp cit totul se face sub impulsul unui razboi al tuturor impotriva tuturor atunci, acea stare naturala atit de dorita de unii in trecutul indepartat va ramine doar la stadiul de trecut. Nimic mai mult decit o filozofeala generos explicata de tratatele, vechi sau noi, de politica ale lumii.
Si, cum sa astepti ceva nou sub soare, cind cei care privesc zimbetele omului din fata, sunt asemeni celor pe care, nimeni altul decit Caragiale i-a colorat cu maiestria-i atit de cunoscuta:
„[…] Dar intoarca-se Oltul si Muresul de-a-ndaratele catre obirsia lor in creierii Muntilor Cicului, neamul romanesc, tot el, neam romanesc va fi. Nu, hotarit; neamul acesta nu e un neam stricat; e numai nefacut inca; nu e pin-acum dospit cumsecade…“

Ai ceva de spus ?

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s