Omul gol

Am intilnit lepre. Am intilnit jigodii. Am intilnit timizi. Am intilnit destepti. Am intilnit idioti. Am intilnit invidiosi. Am intilnit frustrati. Am intilnit nebuni. Am intilnit egoisti. Am intilnit binevoitori. Am intilnit onesti. Am intilnit narcisisti. Am intilnit pesimisti. Am intilnit optimisti incurabili. Am intilnit actori. Toti si toate sunt niste tipologii umane la urma urmei. Si, dintre toti si toate, poate cel mai mult mi-au influentat (in sens negativ) viata, actorii. Dincolo de mastile afisate cu nonsalanta, sade hid caracterul.

Pe unii i-am simtit, mai mult instinctual, din prima, reusind sa-i dezbrac de aurul staniolului. Si m-am ferit de ei. Altora, le-am simtit actiunile, abia dupa ce le-am permis sa calce in bocanci ceea ce trebuia ferit. 

Si, e asa cum bine graia, in ale lui ‘Epistolae’, un mare invatat al antichitatii :

„Nimeni dintre aceia pe care bogatia si onorurile ii asaza pe o treapta mai inalta nu e mare. Aceasta-i eroarea care ne insala, ca nu apreciem pe nimeni dupa ceea ce este, ci ii adaugam si cele ce-l impodobesc.

Cind vrei sa apreciezi pe cineva la justa lui valoare si sa stii ce fel de om este, priveste-l gol: sa lepede averea, sa lepede onorurile si celelalte minciuni ale soartei, sa dezbrace pina si corpul – priveste-i sufletul, daca-i mare prin altceva sau prin el insusi.

Sa apreciem fiecare lucru, indepartind ce se spune despre el si sa cercetam ce este, nu ce e numit.”