Copile cu ochi de aur

Crezi ca nu vad lumina?

e clar, nu stiu de ce m-as obosi

izbindu-ma de ginduri

subrede, pustii

in timp ce tu ?

mereul Eu ce-mi cinta

a primavara ce-si vrea

tribut.

Aceleasi zile

lungi dar scurte

ce-ngina

cintecu-mi 

sfirsind si nefiresc

un inceput

de seara-zi.

Cind toate zorile

preface-s-or in nopti

cind gindul e si fapta

cind copilul e Eu-l de mai apoi

cind toate cele sunt atita de putin !

cind lumea dimprejur e doar un fir verde de iarba

cind mina ce se-ntinde

primi-va un sarut

cind cerul cel albastru

e auriul din priviri !

abia atunci copile, stiu

de ce m-as obosi

sa descilcesc subrede vise

si sa sarut primaveri

ce-si cer tribut.