Grenpa’ si coana Leonora

Vara, cald, zapuseala, aglomeratie, zgomot mult pentru multe nimicuri, aerul conditionat care se suparase pe noi facindu-ne sa ne asudam lenjeriile minuscule si, ca un facut, si de data asta legile lui Murphy imi dovedeau cit de destept fusese inginerul care le scrisese. Asta era tabloul unei zile de miercuri, intr-o luna iunie fierbinte.
Cind ma pregateam sa-mi intind oasele alergate de nebunia unei intregi zile, suna telefonul. Ridic receptorul si o voce imi tuna in ureche:
-Doamnaaaaaa…va cauta un domn ce zice ca-i unchiu’ dumneoasta !
Brusc incepui sa-mi revin.
-Unde?
Tunetul se auzi again in urechea mea stinga.
-La urgente.
-Da’ ce doamne iarta-ma face acolo?
Un ris in cascade fu singurul raspuns primit. Am inchis si-am iesit val virtej din cabinet. Am trecut prin multimea adunata pe coridoare si-am mers la lift. Oare ce mama saraciei facea Grenpa’ la urgente? Stia varumeu sau Marta ?  N-am vrut sa-i sun pe ei pina nu ma intilneam cu fratele mamei. Chestia era ca nici Pandele nu ma sunase. Probabil ca era iar o toana de-a batrinelului sugubat care se plictisise acasa si se gindise ca nepoata-sa ar fi optiunea valabila pentru umplerea unui timp liber, la propriu. Cum liftul nu venea, am coborit scarile ce duceau la urgente. Acolo, am intrat la fel de val-virtej si o scena desprinsa parca din scrierile musatesciene ma opri in prag. Grenpa’, la patru ace, cu palaria lui de pai pusa strengareste pe un ochi era centrul atractiei personalului medical feminin ce deservea serviciul in ziua respectiva.
-Duduitelor, credeti ca v-am insirat baliverne? Ma vedeti domniile voastre asa sur si cu ani multi dar habar n-aveti ce e dedesubt!
-Oare ce-or trebui sa stie duduile? nu m-am putut abtine si mi-am imbratisat unchiul atit de drag mie.
El, clipind strengareste catre asistentele care se intreceau in a-l servi cu una alta, depuse o pupatura zgomotoasa pe fruntea mea.
-V-am spus ca-i geloasa ? si incepu sa rida vazindu-mi incruntarea.
-Cred ca mi-e frica sa intreb mai mult…. am zis in timp ce ma asezam pe un scaun.
-Nici nu trebuie sa aflii matale. Duduitele astea frumusele si focoase si cu fustitele mai mult decit elocvent ridicate peste genunchii rozalii stiu.
-Unchiule, e vreo problema acasa ?
-Uite cum imi strici tu bucuria…. Vroiam sa-mi fii partener la un pahar cu braga.
-Braga ? Unde doamne iarta-ma mai gasesti asa ceva ?
-Ehe Mala ! Vii ?
Il priveam si ma intrebam daca nu se dementiase. Si-n acelasi timp, recunosc ca banala curiozitate devenise mult mai puternica decit ratiunea si logica.
-Vin. 
In cinci minute ieseam cu unchiu’ de brat pe poarta spitalului, in acordul urarilor si invitatiilor adresate, lui bineinteles, de duduitele cu care se intretinuse. El, galant, le trimitea pupici zgomotosi, facind trecatorii sa-l priveasca mirat.
-Nu crezi ca le ajunge cit le-ai pupat?
El imi zimbi enigmatic si opri un taxi.
-Pentru o femeie, niciodata nu e deajuns iar pe mine nu ma doare gura s-o fac… La crisma lui State, domnule ! Ii zise soferului.
Pina ajunseram, grenpa’ nu mai scoase un cuvint. La destinatie coboriram si batrinelul ma duse la o crisma de cartier, crisma pe linga care trecusem de nenumarate ori, remarcind, de fiecare data, darapanarea in care era cladirea.
-Aici m-ai adus? Pai asta se prabuseste peste noi.
Ma lua de brat si-mi sopti.
-O sa-ti schimbi parerea.
Dupa ce trecuram de poarta care scirtii lugubru, inconjuraram cladirea si, in spatele acesteia, o fatada complet refacuta in stilul neo-clasicului romanesc imi acapara atentia si admiratia aproape instantaneu. Grenpa’ incepu sa rida cind imi vazu mimica.
-Ti-am spus. 
Urcaram scarile impozante de marmura si usa se deschise-n fata noastra. Un valet ne conduse printr-un coridor imbracat de la pardosela pina-n tavan in catifea de un verde inchis ce ma facu sa oftez, iar picturile expuse ma facura sa casc gura a uimire ca taranul nescos in lume.
– Grenpa’ da’ ce-i aici ?
Mina lui ma prinse de cot apoi ma viri pe o usa a carei existenta n-o sesizasem. Si, dintr-o data, o curte interioara araba imi fascina orice umbra de nedumerire trimitindu-ma direct in bratele celei mai idilce nopti din cele 1001. Mozaicul, jocul de culori, vegetatia luxurianta, fintinile arteziene cu petale de trandafiri ce pluteau fin pe luciul unei ape limpezi ca si cristalul si impletitura de fier forjat combinat cu alama si aur ma facura sa inchid ochii. Retraiam o poveste adusa, la propriu, in plina nebunie a unui secol douazeci.
-Hai, Mala. Ne asteapta State.
Undeva, la o masa acoperita cu un brocart brodat ne astepta un barbat de virsta unchiului. Se salutara si se imbratisara lung.
-Bai State, tot burdihanul asta-l aveai si pe vremuri.
-Mde, domnule general…tin la imagine.
Si se pusera amindoi pe ris.
-Doamna, luati loc.
M-am asezat cu certa impresie ca visez.
-State, stii pentru ce-am venit la tine asa ca, executarea.
-Sa traiti… si disparu, undeva in spatele unor camelii inflorite in toata splendoarea frumusetii lor.
-Ce zici ? Iti place, nu ?
-Visez, stii nu ?
-Eram sigur ca dramul de frumusete din tine nu a fost anihilat de nebunii printre care te invirti.
-Hai fii serios, stii ca e o meserie asta.
-Da .Si-ti repet, schimb-o.
-Sper ca nu incepi iar.
-Nu.
-Perfect.
-Continui ce-am inceput.
Mi-am aprins o tigara si incepusem sa-mi relaxez iritarea care pusese stapinire pe mine, dupa ultima cearta cu jumatatea oficiala.
-Cum e relatia cu barbatul?
Mi-am privit brusc unchiul.
-Stii ca ma enervezi atunci cind incepi sa citesti gindurile ?
-Te stiu de cind te-a adus mumata invelita in cirpele alea. Asa ca …cu mine nu tin fandoselile feminine. Plus de asta, nu-s genul nasului tau. Care-i problema ?
-Care dracu’ sa fie ? Ma imprastiu in n-spe mii de proiecte si ce ar trebui sa conteze in primul rind s-a dus dracului de mult.
-N-are rost sa-ti fac eu morala familiei atita vreme cit a mea nu exceleaza la capitolul asta.
-Ce vrei sa spui ?
-Stii si tu ca am fost un crai si inca sunt. De multe ori ma gindesc la coana Leonora ca la un inger. Mi-a acceptat nebuniile de dragul lui Puiu si-al lui Pandele. Pe Marta n-a considerat-o niciodata ca facind parte din familie. Ehhh…n-avea singe albastrit de semnatura regala, drac sa-i pieptene cu al lor titlu. De multe ori mi-a sarit mustarul cind ii vedeam cit sunt de simandicosi si de ciufuti.
-Stai ca nu inteleg…cum adica ‘inca sunt crai’ ?
Grenpa’ rise binedispus si ma ciupi de obraz.
-Fetito, sunt barbat chiar daca am saptezeci de ani. Faci ce faci cu ceea ce ai.
Il priveam siderata.
-Adica cum?
-Vrei sa-ti desenez?
-Cu coana Eleonora ???
-Si cu ea si cu fetele pe care le stiu de citiva ani buni.
-Da’ mai poti?
-Tu pe ce lume traiesti ?
-Pai e incredibil…
-Daca nu am erectie nu inseamna ca n-am dreptul sa ma bucur de avantajele unui privit sau a unor implicari in activitati care produc placere.
-Tot nu pricep…Sa nu-mi spui ca te uiti la filme porno…
-Nu numai…
In acel moment, State ne aduse doua paharute si-o sticla batuta in pietre de topaz, cu o licoare usor tulbure in ea.
-Sa traiti domn general, iaca-ta produsul.
Turna apoi in pahare.
-Auzi State la Mala…ah, apropo, ea e nepoata despre care ti-am povestit…si care nu ma mai crede in stare de vreo femeie la virsta mea.
State izbucni in ris si-si pocni calciiele.
-Sa traiti…. v-am spus ca asa va fi.
-Vad ca-s cunoscuta printre prietenii unchiului meu…am zis luind paharutul de pa tava argintata…Si ce anume stiti domnule ?
-Nu cred ca ati vrea sa cunoasteti povestile noastre, domnita, mai zise State apoi se intoarse spre unchiu’…Domnule general, va astept saptamina viitoare, joi. Pina atunci, va doresc sa aveti pofta buna la un pahar de boza. Va va placea, doamna.
Si disparu la fel ca prima data.
-Boza ? Ce-i asta ? am zis in timp ce miroseam lichidul cu aspect usor gelatinos.
-E denumirea bragai in limba turca.
Unchiul inchise ochii si dadu pe git continutul paharutului. Am gustat din bautura cu un foarte vag iz mentolat iar gustul dulce-acrisor nu l-as fi banuit a fi atit de bun.
-E buna….Mai pune-mi unul…
-Usurel fatuca draga..
Si unchiu-mi mai turna in pahar.
-Cum de n-am stiut de localul asta ? Din strada nu banuiesti ce-i aici.
-Nici nu trebuie.
-Parca as fi in ‘Secretul lui Bachus’.
-Nu esti departe de adevar.Dar, nu asta are importanta. Te-am adus aici cu un scop, in prima faza. Ti-am facut intrarea.
-Ma tem ca nu inteleg.
-Nici n-ai cum. E destul cit stii acum. Restul il vei stii la timpul potrivit. Si nu cere lamuriri pentru ca nu ti le dau, oricit ai fii tu de nepoata sau de muiere cu draci. Bucura-te de ziua asta superba si de compania un crai de curte veche.
In acel moment unchiu-si scoase palaria de panama si-o puse linga el, pe un scaun. O vinataie de pe fruntea lui imi atrase atentia.
-Frumusetea din frunte coana Eleonora ti-a facut-o ?
-Hehehehe…e turbata muierea asta.
-Cu ce te-a lovit ?
-Nu ma-ntreba ca nu stiu nici in zi de azi. Mai degraba intreaba-ma ce m-a lovit…Oricum trece…
Am inceput sa rid vazind grimasa lui in timp ce-si pipaia cucuiul din mijlocul fruntii.
-Aseara, se trezi Leonora ca se aud pasi prin casa. Si, cum ne ciondaniram care pe ce parte a patului sa doarma, eu alesei, impotriva vointei mele iti dai seama, partea de la perete. Ea, mde, nevricoasa, ca asa e ea si-o stii ma inghionti sa merg sa vad ce se aude. Eu ii zisei sa coboare ea ca ea-i la margine. Ea nu si nu, ca-i femeie si-i fricoasa..
-Haida de…coana Leonora si frica…zau unchiule…
-Ehh…a fost pedeapsa ei ca m-a gasit vorbind cu o duduie pe internet..
In momentul acela m-am inecat.
-Poftim?
-Te credeam mai luminata fatuca… Auzi la ea…Si coana, nu si nu ca eu sa cobor ca-s barbat…Si m-am executat, ca functia bate gradul, nu-i asa? Si cobor din pat si-n momentul acela se lua curentul ca vazusi ce vijelie fuse aseara. Si, cind coborii din pat, nu simtii ca si Leonora o facu si ma impiedicai de poalele camasii ei de matase si m-am dus cit am fost de lung direct cu capul in vatraiul sobei. Cred ca acolo m-am pocnit asa zdravan. 
Presimteam ca povestea avea sa fie mult mai lunga asa ca ii facui semn unchiului sa-mi mai toarne. Incepuse sa-mi placa.
-Iti place, nu ?
-Ihi…
Mi-am aprins o tigara si-am privit ochii neastimparati ai barbatului care-mi era si unchi. Oare cu ce duduie vorbise pe net? Hahahaha…unchiu’ si netu’…
-Esti curioasa sa stii cu cine am vorbit, nu-i asa?
-Ma enervezi..
-Hihihi….Nu te pune cu mine ca nu stii cu cine ai de-a face…dar, sa revin. Unde-am ramas?
-La poalele coanei Leonora…
-Aha…stii ca si le-a comandat la un sex shop? Si-a facut asta dupa ce i-am sugerat ca un vibrator ar fi o optiune ceva mai valabila decit serviciile mele barbatesti…
Am inceput sa rid si mi-am imaginat scena. Stiam ca sunt o familie de excentrici asa ca, nu ma mai miram atunci cind auzeam despre ispravile lor.
-Si ?
-Si…pe bijbiite am iesit pe culoar, cu coana agatata de poalele mele si dascalindu-ma pe ce sa pun mina daca vreun hot e in casa. Ajunsei in capul scarilor de la etaj cind coana mai auzi ceva si  scoase o tiuitura de-mi sparse urechile dar si-mi dadu un brinci pe scari. Cica de frica…auzi la ea…
-Si ?
-Si..! Pina la parter nu m-am oprit. Fiecare treapta am simtit-o in toate oscioarele si-n bijuteriile care inca ma dor de la atita tavaleala pe marmura aia, blestemata fie ca nici mocheta n-a vrut coana sa puie pe ele…Si-atunci veni iar curentul.
Rideam de-a binelea.
-Coana Eleonora ce-a zis?
-Suava cum e ea, m-a intrebat protector…’Te-ai lovit’?
-Hahahaha…razbunarea cuvint dulce e…Te iubeste bre.
-Oh da! Intrebare stupida, zau… Ma dor rau mai Malo. De aia am fost azi la urgenta. Cind le-am povestit ce-am patit a fost circ acolo la voi. Cred ca Leonora la tine ar trebui dusa.
-Si ce-au zis cei de la urgenta?
-Ca n-am nimic. In schimb, mi-au sugerat sa te caut si sa-ti cer o audienta. Auzi domle, ingusti si idioti! Pai daca le mai povesteam si despre cumparaturile coanei ma legau de-a binelea.

16 păreri la “Grenpa’ si coana Leonora

  1. Incearca sa lucrezi si la design-ul blogului! Inafara de imaginea de antet, ai lasat totul asa cum permitea tema! Si eu folosesc acelasi template ca si tine, insa, daca-mi vei accesa blogul, vei vedea o schimbare; o diferenta!

    Spor!

    Apreciază

    • Da, apar si eu cu un reply a saptea zi dupa Scriptura! Scuzele sunt cel putin puerile in cazul asta… In ceea ce priveste tema, aici cred ca e ‘claustrofobia’ de care sufar in realitate neacceptind nici un fel de ingradiri, nici un fel de pereti, usi, ferestre(si ma refer la partea pur materiala). Daca ar fi fost posibil, cred ca as fi largit si mai mult chenarul asta, vrind sa am un alb cit mai intins. L-am vrut pur si simplu ca pe o coala de hirtie, cu un antet simplu, undeva sus, pe care pot scrie ce ma doare.
      Mah, chiar atit de anost si de fad e aspectul asta ? Si, te rog scuza-ma pt. intirziere..

      Apreciază

    • Apropo…ai un frate beton ! L-am admirat cum i-am admirat indirjirea de-a agita lingura aia in fata camerei de filmat si de-a duce la capat ce-a inceput. …Acum, vazindu-ti blogul, nu stiu de ce am senzatia ca te cunosc, sau cel putin numele imi spune ceva. Mai ai si-un blog numai pe fotografie ?

      Apreciază

    • Cred ca am fost unul dintre cei care ti-au urmarit blogul de fotografie… aveai multe articole despre cladiri vechi, despre fotografia unui moment pe marginea careia comentai… Te-am pierdut din lista; adica cred ca de acolo te stiu..

      Apreciază

  2. Pingback: Idee si fapta « lt.mala

  3. Pingback: Scoala sau balamuc ? « lt.mala

  4. Pingback: 1001 de discutii – 3 « lt.mala

  5. Pingback: Dialoguri de seara (3) | lt.mala

  6. Pingback: Pandele, Gica si matusa Marioara | lt.mala

Ai ceva de spus ?

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s