Pilulele din masina (ziua nr.1)

Valea Ariesului

Patru zile libere. Patru zile de relas. 
Si-atunci, se intruni consiliul de familie si decreta: citeva zile la mare. Dar, cum zisa nu e aceeasi cu facuta, normal ca, pe ultima suta de metri interveni ceva si planul suferi modificari. Si-acelasi consiliu de familie stabili ca, prima destinatie pe care cade degetul pe harta va fi tinta calatoriei noastre. Cata fu cea care avu ‘onoarea’ alegerii si degetelul fu pus …undeva linga Turda. Asa ca, bagajele facute, imbarcarea in masina si .. la drum fratilor.
Planul se concepu din mers, obiectivele de vizitat fura stabilite in acelasi mod, rezervarea camerei se facu telefonic iar restul ramase la voia sortii si-a-ntimplarii (dar si-a imaginilor surprinse pe camera foto).
Totul incepu cu Valea Ariesului si cu o zi mohorita de joi in care ceata si ploaia au fost suverane. Daca zona Bihorului nu m-a impresionat in mod deosebit (poate si datorita faptului ca o cunosteam foarte bine), ei bine, Muntii Trascaului au fost cei care m-au lasat gura casca. Zone de-o salbaticie inca neatinsa de mina omului (salbaticie care te face sa uiti si sa respiri) se imbinau in cel mai spectaculos mod cu putinta cu zone de civilizatie in care, puterea economica a celor care colocatau cu pasarile cerului, era mai mult decit evidenta. Brand-urile mari, prin simpla lor prezenta pe acele meleaguri spuneau totul despre cei pentru care, exploatarea lemnului era unica sursa de venit.
Dupa vreo 3 ore, lucrurile incepura sa se aseze pe fagasul lor, incepind cu un cer care brusc se limpezi si cu un soare stralucitor ce ne permise sa admiram o Turda noua, cladita pe ruine romane si medievale. O Potaissa renascuta, cu tuse de Ev Mediu si luciu de secol XXI.
Prima zi de calatorie o decretaram din mers a fi ziua drumului in sine, a cazarii propriu-zise si-a refacerii.
Gasiram locul unde urma sa ne cazam si, surpriza avuta fu din cea mai placuta. Desi zona in sine era in plina dezvoltare, descoperiram patru cabane de lemn, curate, aerate, cu mult bun gust si-un confort care-ti aratau un neuron al proprietarilor deschis catre nou. Bunul simt si dorinta de-a fi pe placul oaspetilor erau cuvintele de ordine la Cabana Diana si, fara vreun gind ascuns sau reclama mascata, cu mina pe inima declar ca, e locul perfect pentru o vacanta a familiei.
Cabanele de lemn avind toate dotarile necesare, cu mincarea servita in regim de catering au meritat cei 95 Ron/noapte si 12,5 Ron/meniul zilei , meniu in care aveai trei feluri zdravene de mincare( desi puteai comanda si altceva daca doreai).Trambulina, bicicletele de ascensiune, foisorul de lemn unde puteai face un gratar, groapa de nisip cu jucarii, terenul de sport(deocamdata fiind la stadiul de aruncatul mingii la cosul de baschet) au facut din fiemea cel mai fericit copil din lume. Jumatatea oficiala fu bucuroasa de parcarea gratuita aflata in curtea cabanei si de paza nocturna asigurata.
Si, cum seara se apropia, cazuram de acord ca un dus e binevenit, cina fu comandata si livrata in cel mult o ora in foisorul de lemn din curte si, un somn bun ar fi binefacator, atit cit sa ne reincarce bateriile pentru ziua nr. 2, zi destinata si ‘rezervata’ Salinei Turda.
Zis si facut.
 

Amintiri din blog: Down-ianul, autistul, arta si cu mine

3 thoughts on “Pilulele din masina (ziua nr.1)

  1. Pingback: Pilulele din masina (ziua nr.2) « lt.mala

Ai ceva de spus ?

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s