Pilulele din masina (ziua nr.3)

Cluj – Cheile Turzii – Turda

Simbata, zi plina ochi. Dis de dimineata plecam catre Cluj. Ploaia ne uda iar buna dispozitie, facindu-ne parca-n ciuda.  Soseaua e excelenta, kilometri putini intre Turda si Cluj (vreo 20 cred) si, iata cum capitala Ardealului ne zimbeste pe sub mustata . Intram in oras si incepem sa ne invirtim pe strazile nesemnalizate(nemarcate). Jumatatea oficiala avea ceva treaba pe la Politia municipala asa ca, am crezut ca va fi floare la ureche s-o gasim. Ehei, gind naiv. Aproape o ora ne-a trebuit ca sa gasim edificiul cum, aproape o ora ne-a trebuit ca sa iesim dintr-un oras al contrastelor, un oras modern, tipic ardelenesc care merge cu atestarea pina in cronicile lui Ptolemeu. Pentru mine si pentru Cata a fost o binecuvintare toata aceasta nebuloasa pentru ca am avut ocazia sa vad multe dintre bucatile de istorie despre care citisem pina acum (informatiile suplimentare le gasiti pe toate site-urile de profil).

Parasim Clujul si revenim la Turda apoi o luam catre Chei. Era aproape 10 dimineata si soarele, care fusese scump la vedere pina atunci, iesi de dupa nori si incepu sa-si arate zimbetul.
Si ne-a zimbit asa cum stia el mai bine s-o faca, in miez de vara. O luam spre Cheile Turzii admirind de la distanta ceea ce, peste o ora, avea sa-si desfasoare sub ochii nostri, maretia si grandoarea, o rezervatie protejata, intinsa pe o lungime de aproape 2 km, cu pereti verticali de calcar si inalti de 300 de metri.
Poteca in sine, lata la inceput, te duce tot mai adinc, intr-o padure care se pierde pe Valea Hasdate, lasind loc doar piciorului. Platim taxa de intrare (3 Ron/adult si 1 Ron/copil) si …la drum. Peisajul te fura, pasul te poarta cind pe-o parte, cind pe cealalta a riului, la poalele versantilor.
Trecind cele 4 podeturi de lemn, am putut admira in toata splendoarea un defileu sapat in calcarul muntelui, calcar exploatat si de romanii asezati temeinic in cetatea Potaissei. Si, daca curiozitatea nu-ti da pace, continui drumul sapat in trepte in munte, alunecind ici-colo pe pietrele lustruite de bocancii turistilor care s-au perindat de-a lungul timpului prin zona (tin sa precizez ca, slapii si sabotii vazuti in picioarele multora care vizitau Cheile Turzii erau cel putin nepotriviti pentru poteca de munte pe care o aveai de parcurs).
Treci si de cizmele pe care salvamontistii le-au cimentat(in gluma) sub o piatra (spre groaza copiilor care vin in zona si of-ul omului care-ti da biletul de intrare in chei). Si mai treci si de ‘Podul Pesterilor’ si gindul iti zboara la cele doua pesteri (dintre cele 60 rasfirate in defileu) ale Cetatuii.
 Am admirat alpinistii care facusera din cei 300 de metri ai peretilor verticali din jur, o alta cale spre cer, acolo unde doar ei si acvila-de-stinca aveau curajul sa urce. Am simtit o atmosfera aparte care inconjura locul si-am pus-o pe seama climatului special care guverna tot ceea ce era in jur: fauna, flora, clima. 
Ce sa mai zic ? Locul merita sa fie vazut pentru ca e unul cu totul si cu totul special. Lasind la o parte delasarea si nepasarea in ceea ce priveste amenajarea locului in scop turistic , unde cabanutele de lemn erau in paragina, unde o platforma de lemn era cam tot ceea ce putea sustine o rulota cu ceva de mincare si-un gratar pt. mici si kurtos colac, cam asta era tot ceea ce insemna zona de business de acolo. Si e pacat pentru ca, Cheile Turzii, un loc unic prin prezenta unui masiv muntos in plina zona de deal, e singurul loc care are o harta foarte bine delimitata. Si o zic cunoscatorii, nu noi. Eu, profanul care vede totul prin prisma frumosului din jur vin si zic doar ca, cel care a declarat ca „Cheile Turzii sunt un colt rupt din Rai” a avut dreptate.
Lasam Cheile in urma si ne continuam drumul spre satul unde trupul lui Mihai Viteazul e inmormintat. Si, poate ca, cea mai buna idee de-a onora si cinsti acest fapt, e plasarea mormintului linga o manastire. Caci, asta s-a intimplat acolo. Si nu stiu ce-a fost mai intii: mormintul sau manastirea, dar, cred ca nu mai are vreo importanta. Locul e incarcat de spiritualitate si importanta istorica si te face sa inclini capul pentru reculegere.
De la manastire si obelisc plecam la Turda. Cu mina pe suflet declar ca a fost poate, cel mai interesant dar si controversat moment din toata calatoria pe care am facut-o pina acum. Turda-un oras vechi, unde romanii legiunii a V-a Macedonica au lasat urme in vietile bastinasilor, oras dezvoltat mult mai tirziu sub ocupatia habsburgica e, actualmente, un oras cu un modernism cu destul de mult bun gust in ceea ce priveste aspectul si posibilitati de vizitare.
Un Muzeu de Istorie cu un muzeograf sictirit de prezenta a doar doi vizitatori (eu si fiemea) in acea zi torida de vara, vizitatori care au avut nesimtirea si curiozitatea sa puna intrebari si sa ceara lamuriri in privinta exponantelor din interior si exterior. Un muzeu cu valoare de patrimoniu deoarece sediul in care-si desfasoara activitatea nu este altceva decit Palatul Voievodal, o cladire construita in stil gotic ce facuse parte, impreuna cu Biserica Reformata-Calvina, din acea linie de aparare a orasului.
Taxa de intrare in muzeu e 10 Ron/adult si 7 Ron/copil. Daca ai in dotare un aparat foto, afli la intrare ca nu ai permisiunea sa faci poze(de altfel nici nu e specificat acest lucru pe vreun afis) decit daca esti fotograful care pozeaza miresele in ziua lor cea mare apoi, in interior, afli ca te lasa sa faci instantanee daca nu expui pozele pe site-uri de specialitate si exponatele sa nu aiba detaliile vizibile, iar la iesire, cu stupoare afli ca, amaritele poze facute, te costa 50 de Ron. Si explicatiile incep sa curga cu un ton de repros si atitudine de undeva din turla bisericii de vis-a-vis. M-am enervat si-am declarat greva . Dar am obtinut pozele dorite conforme sumei platite cu chitanta in regula.
Alta controversa am avut-o, de asta data cu Divinitatea si nivelul ierarhic imediat inferior deoarece, Biserica Reformata e deschisa doar duminica. Si-atunci, am ramas minute bune in liniste, in fata a ceea ce era scris, in latina si maghiara, pe peretele sudic al bisericii : 
Pax facet divitias (Pacea da nastere la belsug)
Divitiae superbiam (Belsugul la mindrie)
Superbia contemptum (Mindria la ura)
Contemptus bellum (Ura la razboi)
Bellum paupertatem (Razboiul la saracie)
Paupertas humilitatem (Saracia la supunere)
Humilitas pacem (Supunerea la pace)
Un text filozofic care indeamna la meditatie. Si, ce alta meditatie mai buna puteam face si eu si Cata decit sa urcam in autobuzul etajat si fara acoperis care facea turul orasului ? Am platit prin sms biletul si, pret de-o ora, ne-am invirtit prin cartiere de centru sau de margine, pe strazi mai mult sau mai putin centrale, cu sofer la cravata si conditii de transport la nivel de capitala europeana. Cu invidie, a trebuit sa recunosc ca, absolut toate mijloacele de transport din oras respectau cele spuse mai sus.
Lesinate de foame si caldura, revenim la cabana, mincam, si-un somn pe cinste ne-a trimis direct in bratele unui vis cu iz de epoca romana altoita cu ram de Ev Mediu.
Seara iesim la o terasa in centru, linga hotelul Potaissa, terasa cu linie de autoservire si mincaruri ce faceau cu ochiul si-am zis ‘De ce nu ?’. Alegem si mincam. Al meu orez cu legume avea insa un iz de acrisor ce m-a pus pe ginduri asa ca, l-am returnat, cu multumirile de rigoare aferente. Scuzele bineinteles ca n-au mai incaput in context, din partea cealalta. 
Cu desaga plina de tot ceea ce traisem in aste 3 zile, revenim la cabana si…somn de voie pina a doua zi dimineata cind, am decis sa schimbam ruta de intoarcere acasa. Tot Valea Ariesului va fi lidera dar cu deviatie pe Valea Catinei, via Abrud, Lupsa, Brad.
*
Amintiri din blog:  Decalogul de pe cearsaf
*
 

4 păreri la “Pilulele din masina (ziua nr.3)

    • It was talking about few trips described as „Pills from car”. This one is done in the western part of Romania, in Turda city, Turda George, a History Museum and …one almost spoiled food. Huh…
      Thank you for your visit here, another blog of Mala and I really have a wonder about your ‘arrival’ here…

      Apreciază

Ai ceva de spus ?

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s