Eu. Dar tu ?

Multe si multi am intilnit in cariera si-n viata. Pe majoritatea am reusit sa-i asociez diverselor tipologii umane. Pe foarte putini insa nu. Am avut de-a face cu caractere si caractere umane cu care am reusit(sau nu) sa am o colaborare benefica ambelor parti. Cu multi am reusit sa dezvolt o relatie de amicitie. Cu foarte putini insa, am trecut la cea de prietenie. 
M-a intrebat cineva, odata, cum reusesc sa nu ma cert cu cei din jur ? Raspunsul a fost undeva la granita dintre cunoastere, intelepciune si asa-zisa self-protection. Am cautat mereu calea de mijloc de rezolvare a problemelor. Doar atunci cind situatia a impus o atitudine extrema, am aplicat masura adecvata. Poate c-a fost bine, poate ca nu. Ca urmare, unii ma considera prea cuminte, altii o imprevizibila, insa putini stiu ca-s prietenul de drum lung. Mi-am impus limitele tot asa cum le-am acceptat pe-ale celorlalti. I-am acceptat pe cei din jurul meu stiindu-mi plusurile si minusurile proprii si doar dupa ce le-am cunoscut  pe ale celorlalti. La urma urmei, o singura viata avem de trait si nu merita s-o incarci inutil cu timpenii fara rost.
 Poate ca, multi se vor recunoaste in rindurile de mai jos, altii insa, nu. Un exercitiu de autocunoastere nu strica.
 
*
Istericul (histrionul)
„Uite ce rochie/pantalon am. Asa-i ca-i cool ?..Ninge afara….Da’ asa-i ca-i misto rochia/pantalonul ?”. Cam asta ar fi deviza lui in viata. Atentia pe care o cauta mereu in jurul sau e proverbiala. Labil emotional, mereu cauta afectiunea celor cu care interactioneaza, exacerbindu-si trairile fara a spune insa nimic concret. Lasa-l sa se manifeste dar arata-i linia. Nu te lasa impresionat prea mult pentru ca-ti va capta atentia, apelind la induiosare. N-ar fi indicat sa glumesti pe seama lui. Nu se stie niciodata cind vei deveni victima propriei lui exagerari.
*
Anxiosul
Adesea isi face griji multe pentru probleme inutile sau de foarte mica importanta, mereu cu atentia la cote maxime, vigilenta exagerata fiind punctul lui „forte” chiar daca situatia comporta risc minim sau chiar deloc. Cu tendinte depresive, cel mai bine ar fi sa socializeze cu persoane optimiste care se pot abtine de la ironii fara rost. Ar fi de preferat sa-l tii departe de probleme care nu implica griji in plus, chiar daca grijile sunt pentru o cauza placuta.
*
Obsesivul
Detalii, reguli, scheme, perfectiune, atentie exagerata, directii obsedant de clare fara abatere stinga-dreapta, incapatinare, adesea incapabil sa se exprime emotional. In esenta, poate fi un timid. Incapabil de cele mai multe ori sa ia o decizie dar, poate fi si ambitios, onest moral si scrupulos in acelasi timp.
Nu-l ironiza si nu te lasa antrenat a la long in discutii de morala pentru ca n-ai sanse de reusita. Nu-i prea Ok sa-i dai sfaturi pentru ca, oricum, cum stie el e cel mai bine a se face.
*
Paranoicul
Mereu cu ochii in ‘paispe’ si-n alerta. Mereu vede reaua credinta in tot ceea ce fac cei din jur, mereu neincrezator fata de cei cu care vine in contact.Sherlock Holmes ii este arhetipul la care apeleaza atunci cind vrea sa dovedeasca ca are dreptate in tot ceea ce spune si face. Nu stie sa glumeasca pentru ca e problema derizorie si inutila, stiind ca, si-ntr-o gluma nevinovata se poate ascunde ceva rau.Tine la eticheta mai ceva ca la viata si nu accepta o derogare de la linie.
Trasmite-i doar mesaje care nu pot fi interpretate, altfel vei deveni tinta irefutabila a razboiului lui propriu cu o imaginatie problema si-ti va da peste nas cu comportamentul tau inacceptabil.
* 
Tipul A
Cred ca e cea mai nefericita combinatie de caractere umane. E un fel de mixt imperfect intre obsesiv si paranoic pentru ca, ceasul a fost inventat pentru el si pentru actiunile lui. Autodepasirea in tot si toate e ceea ce-l caracterizeaza. Un dialog obiectiv e esential atunci cind ai de-a face cu el. Stai departe de competitiile derizorii generate de el.
*
Narcisistul
Magnificul, cel mai cel, exceptionalul, el merita totul, i se cuvin toate, nu considera necesara o intoarcere a unor servicii, vrea totul (profesional si personal), nu-l intereseaza ce crezi sau ce simti, exploateaza si manipuleaza orice moment sau persoana in scop pur personal iar deviza dupa care se conduce in viata este ” Scopul scuza mijloacele.”
Greu de deal-uit cu el dar nu imposibil. Cind e momentul de sinceritate (rarisim) si, daca ai reusit cumva sa te bagi in sufletul lui, e cel mai bine sa-i spui ca nu e singurul pe pamintul asta mare. Ar fi surprins sa afle asta. Daca reusesti sa te tii departe de tehnicile de manipulare savanta la care apeleaza, atunci criticile aduse lui trebuie sa fie obiective si doar atunci cind situatia o impune. Altfel, lasa-l sa-si dea in petec.
*
Schizoidul
Nu ti s-a intimplat niciodata sa intilnesti un om pe care nu stii de unde „sa-l apuci” ? Nu se bucura, nu se enerveaza, nu striga, nu se cearta, nu-l impresioneaza un cuvint de lauda cum nu pare a-l atinge o critica. Nu-l vezi la o bere cu baietii, familia fiindu-i singurul cerc de prieteni. Are doar lumea lui si atit.
Daca-i lauzi calitatile, ii respecti intimitatea si-l faci sa vorbeasca despre lumea lui, ti l-ai facut prieten. Nu-i cere insa, sa urle din toti rarunchii la un concert Iris pentru ca, impasibil si fara nici o emotie te va sterge de pe lista.
Depresivul
Raul e in tot si toate.Tristetea si pesimismul il guverneaza. Nu-si cunoaste valoarea pentru ca nu accepta ca o poate avea. Se subevalueaza de cele mai multe ori.
Lauda-i calitatile si vorbeste-i, pe cit posibil, doar despre evenimente placute.
Dependentul
„Asa-i ca e bine? Ce zici ca ar trebui sa fac acum?”. Cam asta e directia pe care merge. Indecis, nesigur, anxios, incearca sa faca pe plac tuturor chiar daca e depasit de situatii. Desi e capabil sa duca, cu succes, la bun sfirsit ceva, accepta actiuni fara implicare majora tocmai din teama de-a nu da gres sau, din nesiguranta care il caracterizeaza.
Lauda-i calitatile si actiunile, implica-l in activitati diverse si, mai ales, nu lua decizii in locul lui.
Pasiv-agresivul
„Iar ? De ce sa fac asta ? Mai bine ar fi daca as face altfel.” …gindeste el.
Ordinele si asteptarile celor din jur sunt comentate si criticate mereu de el. El e cel neinteles de catre ceilalti. Nu face decit sa amine la nesfirsit finalizarea unui lucru si nu din nestiinta sau neputinta. Uneori, practica asta pentru ca asa vrea el.
Stai departe de jocul de-a v-ati acunselea pe care-l practica, nu-l critica si nu fa din el un misionar. Cere-i sinceritate si parerea obiectiva in legatura cu actiunile voastre.
Ezitantul
L-ai omorit daca il critici fara a-i lauda actiunile mai intii. Sensibil prin definitie, nesigur pe el, cauta doar relatiile in care bunavointa e evidenta din partea celorlalti. Si asta nu din teama de socializare ci din aceea de-a nu cadea in ridicol. Deseori capabil, accepta doar posturi si job-uri minore, unde nu-i va fi teama de esec.
Nu-l ironiza dar nici nu-l lasa sa-si piarda abilitatile in munci derizorii. Fii alaturi de el.

 

Ai ceva de spus ?

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s