Am decis sa scriu materialul asta dupa ce-am citit cuvintele unui roman-basarabean pe nume Ilie Vasca din Patrauti, care, in lagar fiind, a mai avut puterea sa gindeasca romaneste: „Romanul n-a stat in genunchi niciodata decat in fata lui Dumnezeu”.
In martie s-au implinit 94 de ani de la Unirea Basarabiei cu Romania. In octombrie se implinesc aproape 70 de la masacrele comise asupra romanilor transilvaneni. Si cite alte zeci de ani se mai implinesc de la alte fapte uitate sau dosite prin rafturi prafuite de ignoranta ! Poate ma veti intreba… de ce? Un singur raspuns am si anume ca, cu tarie cred in spusele premonitorii ale lui Iorga : „Acei care nu-si cunosc istoria sunt condamnati s-o repete.”
Ici-colo, in primavara, a aparut in media cite-o stire sporadica despre martiriul unor oameni rupti de tara, deportati in Siberia si rusificati intr-un teritoriu ocupat de sovietici. Putini sunt cei care au supravietuit si s-au intors acasa. Ceea ce-au adus cu ei sunt doar frinturi de experiente dar, in acelasi timp, bucati imense de memorie colectiva si de amintire-a unor camarazi care s-au dus intr-o lume, poate mai dreapta.
Ce apare(sau poate ca va aparea) acum in media, sunt sigura ca, va fi doar palida amintire a unor romani care au crezut in originile lor si care-au avut marele ‘pacat’ de-a se fi nascut pe teritoriul unui tinut martirizat de milenii.
Daca masacrului de la Fintina Alba i se mai spune Katyn-ul romanesc, atunci cele de la Halmagiu, Ciuciu(Virfuri), Ip, Aita Mare, Zalau, Prundu Birgaului, Arad, Huedin , Moisei si atitea altele ramin undeva la granita dintre inimaginabil si nebunie.
Si istoria unor date care-au ramas adinc scrise cu singe se poate repeta. Nu voi face altceva, in materialul asta, decit sa insir niste cifre ale unui bilant sumbru care a marcat istoria romanimii la sfirsit de secol XIX si plin secol XX .
***
1848-1849: 40.000 de romani martiri, ucisi, impuscati, taiati, schingiuiti, cazuti in lupta
1902-1912: 300 de tarani au fost ucisi fara motiv
Mihalt, noiembrie 1918: 10 tarani ucisi si alti 20 raniti
Belis, Manastireni, Tufeni, Marisel, Arada, noiembrie 1918: peste 40 de romani impuscati sau ucisi prin tortura si arsi pe rug
Halmagiu, Siria, Chisinau-Cris, etc (jud. Arad), februarie-martie 1919: 68 de cazuri de jafuri (in valoare de 600.000 de coroane), omoruri prin injunghiere cu baioneta, siluiri, batai pina la desfigurare, mutilari, eviscerari si toate in ‘numele’ unei linii de demarcatie dintre o tara mica si-un imperiu.
Bilantul final arata o cifra sumbra: 300 de morti.
Sagetel, Serbesti, Diosig, Sohodol, Salonta, Salard, Iosia (jud. Bihor), februarie 1919: 50 de romani morti si 100 de raniti plus zeci de devastari de case si bunuri
Tatal unui sublocotenent roman, cu numele Gheorghe Tamas, scrie in declaratia data ca „mi-am găsit fiul îngropat până la brâu, partea superioară a capului era aplecată ajungând fruntea pe pământ. Era acoperit cu pietre, uscături şi gunoi. După ce a fost scos de aici s-a constatat că avea 7 împuşcături în piept şi foale şi cel puţin 20 de împunsături cu baioneta pe întreg corpul… Nu mi-au permis să plâng în jurul cadavrului, nici să-i facem înmormântare creştinească”. Când s-a plâns comandantului ungur a primit replica: „No, vă mai trebuie România Mare? Acum voi veniţi la rând”.
Declaraţia este semnata de parintii victimei si de alti 10 martori, dintre care 3 sunt unguri.
Ip, jud. Salaj – 13/14 septembrie 1940: s-a hotarit ca, romanii, fara exceptie, vor fi schingiuiti, torturati si impuscati. Si asta s-a si intimplat. La ora trei dimineata, in zorii Inaltarii Sfintei Cruci, a inceput masacrarea romanilor (157- nascuti sau inca nenascuti – au fost omoriti cu o bestialitate ce depaseste limitele intelegerii umane).
Gavril Butcovan, singurul supravieţuitor al Masacrului de la Ip, inca mai are amintiri si putere sa le dea glas: „O viaţă întreagă am fost obsedat de sentimentul singurătăţii, dar acum sunt cu adevărat copleşit de acest sentiment. Am rămas singurul supravieţuitor al Odiosului Masacru de la Ip, a cărui inimă încă mai bate. Pe retina minţii mele nu s-a şters niciodată culoarea sângelui ţâşnit în urma glonţului tras asupra unor oameni nevinovaţi. În urechi simt golul amar lăsat de bubuitul armelor în miez de noapte.. Încă mai trăiesc pentru că sunt în măsură să rostesc cuvântul Ip.
Vă iert pe toţi, pentru toate!”
Judetele Cluj, Mures, Salaj au inregistrate sute de jafuri, omoruri, schingiuiri, profanari, etc.
Bahrinesti, ianuarie 1941: 150 de persoane ridicate cu forta de armata sovietica si dusi cu saniile in com. Adincata; au disparut fara urma
Satul Lunca (pe Prut) – februarie 1941: 300 de romani ucisi si aruncati in gropi comune
Fintina Alba, martie 1941: 3000 de romani au fost executati de rusi, intr-o singura noapte; unii au fost impuscati, altii au fost sfirtecati legati fiind de cozile cailor ofiterilor gruzini, tiriti apoi in galop si despicati cu sabiile. Toti au fost apoi aruncati in gropi comune. Cei care au supravietuit mai povestesc de pamintul care inca s-a mai miscat citeva zile ca apoi, tacerea sa se astearna deplin dupa ce varul a acoperit totul.
Dupa alte 3 luni de zile, 13.000 de romani au fost deportati in lagarele sovietice ale Siberiei dintre care, doar 1000 au reusit sa mai revada pamintul romanesc. Si asta, dupa 20 de ani.
Iunie-iulie, 1941: zeci de mii de soldati romani au cazut in lupta pentru eliberarea Basarabiei; mormintele fiindu-le cele 200 de gropi comune(sau necunoscute). Pe ele, de-a lungul timpului, sovhozuri de vaci, porci sau oi isi cintau maretia ‘colhoztica’. Batalia de la Tiganca a ramas scrisa cu singe in istoria locului.
Sarmasu, jud.Mures , 16 – 17 septembrie 1944: 126 de localnici, majoritatea evrei, ucisi bestial
Cornesti, septembrie 1944: 51 de soldati romani au fost ucisi dintre care, 23 au fost supusi unor torturi si mutilari malefice
Moisei, 14 octombrie 1944: 30 de tarani romani au fost impuscati
Iunie 1940-iunie 1952: 1 milion de basarabeni dispar
Mlastina riului Balti, Basarabia, primavara lui 1944: locul de veci al celor 50.000 de soldati romani ai Armatei Regale Romane, prima linie de rezistenta in fata Armatei Rosi.
***
Si istoria continua. Inca nu e un secol trecut si ‘traim’ … moartea a zeci de mii de tarani care s-au opus colectivizarii si-a sute de mii de deportati in lagare si inchisori, o foamete care lasa 300.000 de victime in urma, o Romanie libera care-si arde in crematoriu romanii ce-au crezut intr-o libertate pentru care poporul asta si-a dat viata inca de la facerea lui pe pamint, mutilarea unor romani si-a unor etnici simpatizanti ai ideii de romanism, o Transnistrie cu un razboi purtat in numele dulcelui grai romanesc, razboi in care sute de romani sunt omoriti, torturati, jupuiti de vii, crucificati sau aruncati in apele Nistrului de catre armata a 14-a rusa, ca sa mai traim si mocneala unui conflict in valea dacica a Tribaliei (Timoc).
Si istoria se mai poate inca repeta.
Cristina Pinzaru isi incheie, cu o intelepciune care parca doare, unul dintre articole ei: ” Istoria se invata in primul rand prin ‘viu grai ‘, iar sentimentul de mandrie si apartenenta la un neam se invata de acasa.”
Sursa: Martiri romani din Transilvania
Masacrul de la Fintina Alba
lt.mala 
Pingback: Amilcar | lt.mala