Poveste despre o musculita, o furnica si-un paianjen

Motto:
 „Asa e lumea asta, rade om de om si dracu de toti.”
Anton Pann
***
Si eu, asemeni musculitei lui Emil Girleanu, imi intindeam picioarele grele de oboseala si-mi lafaiam burta plina de-o masa (prea)indestulata. Si, lenes am atipit. Se facea, in vis, ca as fi o furnica. Si calatoream ca nauca, mai ales dimineata cind aburul cetii se ridica usor peste munti facind loc unui soare care dadea din coate sa-si intinda razele peste lume. Dreapta lume ! Si priveam fumul care striga la cer a libertate, ca un prisos de lemn ars de nevoie. Si-mi puneam enspe mii de intrebari, ridicind din cind in cind cite-un ochi pleostit (inca) de somnul unor filozofeli, poate aiurea, poate rostite deja. Si ce sa vezi ? Aceiasi oameni, aceleasi obiceiuri, aceeasi lume? Poate o alta? 
Si, cu gura pina la urechi rideam de tot. Imi pusei atunci ochelarii. Poate-poate oi vedea altfel. Si lumea ma privi si ea prin ochelarii ei. Da’ toate-s oare cu capu-n jos ? Si fumul si cerul si casele si oamenii si soarele ? Chiar si eu ?
” Mai dormi ?” auzii atunci glasul mamei. 
Si, nauca inca de-o roua care-mi invelea somnul in filozofeli nespuse, deschisei un ochi : „Lumea e a visatorilor, mai lasa-ma sa dorm ca-mi place.” Ma-nvelii cu un alt vis si-mi continuai drumul de furnica, incet si sigur, trecind pirleazuri si cimpii arse de-acelasi soare nebun de dorinta, musinind prin iarba uscata de arsita si-o luai la goana de frica unei pasari care-mi dadea tircoale. Da’ rau ce-mi mai bate inima ! Cred ca-i mai bine musculita !
Sau mai bine ma trezesc sa vad ce vrea mama !
 
*****
 
Si acum, sa va spun o alta poveste. Cu ochii larg deschisi de asta data si cu admiratie fata de personajele povestirii.
Personajul principal e Tasuleasa Social. Asa cum se autodefineste, aflati aici. Asa cum vad ei lumea asta, aflati de aici.
Celalalt personaj principal(alaturi de o mina de entuziasti) e un filmulet la care cu drag ma uit de-o bucata de vreme, in fata caruia imi plec fruntea a meditatie, un filmulet ratacit domnul stie pe unde … si gasit de Delia.
Asemeni furnicii mele din vis, paianjenul lui Paul Muresan construieste o tara mica intr-o tara mai mare unde totul se reduce, la urma urmei, la perceptie si actiune.
***
Animație: Paul Mureșan 
Vocea: Marcel Iureș 
Muzica: Ada Milea 
Sunetul: Andrei Dăscălescu 
Fotografii: Cosmin Bumbuț 
O poveste de: Tășuleasa Social

5 păreri la “Poveste despre o musculita, o furnica si-un paianjen

  1. Pingback: Catren | lt.mala

  2. ‘Usor poate oricine’ sau mergi mereu pe drumul nebatatorit de altii; va fi mai greu, dar va fi drumul tau… Foarte frumoase povestile, Mala! M-am bucurat sa descopar aici, la tine, o reprezentare grafica de exceptie a vorbei populare ‘omul sfinteste locul’. Acolo unde omul stie cum si este lasat sa o faca, poate intr-adevar sa-si construiasca si o tara mai mica, de care sa se bucure si altii asemenea lui.
    Mi-ai inseninat dimineata, multumesc!

    Apreciază

Ai ceva de spus ?

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s