„Hmmmm !!! Bine miroase ! Si ce gust ! Si ce aroma !”
Cred ca mi-ar placea sa aud astfel de sunete la finalul unui prinz sau al unei cine. Cred ca mi-ar stimula mai abitir imaginatia ca sa gasesc noi forme de exprimare in domeniul asta pentru ca, de ce sa nu recunoastem, si prin mincare iti poti exprima personalitatea, nu numai prin scris, muzica, dans si alte cele.
Si vezi cum, o lume intreaga pusa in genunchi in fata unei oale ‘minune’ si-a unei tocanite dumnezeiesti sau a unei mamaligi galbene ca aurul se naruie in citeva momente de bagat nasul in oala si strimbat vadit nemultumit . Urmeaza deschisul frigiderului, cu scoaterea slaninii si-a brinzei.Vine si rindul aiului ce se curata milimetric de cojile ce zboara in toate partile. Cutitul taie gros piinea ce-si sfarima, parca a nerv, miezul. Urmeaza, infailibil, mestecatul cu gura aproape deschisa, inghititul si automultumirea, aproape sfidator de masochista, tiparita pe fata. Poate ca, o rigiiala va pune capat acestei operatiuni, insotita fiind de-un pahar de apa rece, musai minerala si-o tigara ce-si arde, aproape serafic, continutul.
Alteori, frigiderul nu se mai deschide. Indestularea s-a savirsit in alte parti ale pamintului.
Te uiti sec la oala plina cu mincare care, asteapta cuminte polonicul sau lingura sa-i inceapa bunaciunea apoi o iei si-o dai vecinilor care mai au cite-un animal de companie pina-n Craciun. Si mai trec saptamini si luni cu aceleasi obiceiuri. La un moment dat vezi ca nu merita cheltuiala si efortul si incepi sa-ndesi in frigider salamul cu soia si zgirciuri, brinza cu amoniac, gusele improspatate de nitriti, usturoiul chinezesc, ceapa turceasca, piinea cu urme de gluten si amelioratori, musai alba si boamfa ca buretele, apele cu continut ridicat de sare de te miri cum dracu de n-o simti la gust….samd. Suna bine pina aici, nu ?
Partea cea mai buna din toata povestea asta e ca, ceea ce presupune un efort in bucatareala bucatelor dispare lasindu-ti timp pentru tine si sufletul tau. Si-ti iei laptopul in brate si-ncepi sa scrii povesti, la cititul carora speri sa nu adoarma nimeni.
Partea proasta e ca, uiti sa mai traiesti sau, mai bine zis, uiti cum sa traiesti . Uiti care-i gustul acelei tocanite dumnezeiesti pusa alaturi de-o mamaliga galbena ca aurul. Hmmmmm !
*
*
caricatura apartine lui Randy Glasbergen
lt.mala 
Pingback: Tot ce este nu pare a fi cum e « lt.mala
Mama,mi s-a facut o pofta de tocanita! Ma duc sa-mi fac.Probabil o sa mananc pe la 11 noaptea, dar nu conteaza!
Ps/Daca pun 2-300 de grame pe mine, tu o sa fii de vina,Mala!
ApreciazăApreciază
:)))) Maninc-o si-apoi arzi cele 300 de grame intr-o plimbare buna in parc. Merita! Iti satisfaci o nevoie materiala si spirituala, de ce nu ? Sau in termeni de specialitate, nu dezvolti vreo frustrare atipica.
Imi asum riscul ! :))))
ApreciazăApreciază
Pingback: Tarta cu filozofeli, palme si Lady Gaga | lt.mala