Omul din spatele geamului

Timp aveam destul, coada de la ghiseul bancii era nemarginita asa ca, incepui sa analizez imbracamintea celor de dincolo de geam. Nu ma interesa in mod deosebit calitatea sau zerourile care ar fi putut sta in spatele materialelor tinutei cit impactul pe care-l generau amanuntele si detaliile. Fiind o institutie care implica  o anume regula sau conduita, automat si imbracamintea trebuia sa urmeze aceeasi regula, scrisa sau nescrisa. Si , primul care mi-a sarit in ochi ca sa zic asa, a fost ceasul pe care duduia roscata il etala la mina dreapta. Prea incarcat cu pietre, prea sclipitor si cu o curea stantata mult prea evident, cu numele brand-ului. Un ceas clasic era mai mult decit suficient. A urmat, in mod firesc, analiza miinii. Unghiile, ingrijite de altfel, cu o dimensiune acceptata si acceptabila au dat-o-n bara la capitolul culoare. Rosul cardinal care trona maiestuos nu-si gasea defel locul. Un lac de unghii mat sau transparent, in culori naturale si cit mai aproape de linia tinutei era o cerinta care se impunea. Merg mai departe. Machiajul, in tonuri calde, nu pot zice ca a excelat la capitolul alegere inspirata. Era poate, prea multa culoare. Naturaletea e cea care, aici trebuie sa dicteze linia. Parul …hai sa zic ca era OK. Si-acum rochia. Brrrr, iubito, sub nici o forma rochie mulata, subtire, tricotata si pe deasupra si cu mineci scurte(chiar daca ai o helanca pe dedesubt) ! Costumul office, cu fusta sau pantalon e cam singurul acceptat. Nu mai zic nimic de lantul lung atirnat peste helanca. Absolut in plus . Cind duduita se ridica de la birou nu am sa putut sa nu remarc scurtimea rochiei si cizmele lungi de piele intoarsa, cu tocuri ce-ar fi dat excelent pe un catwalk . NU peste 5 cm tocurile, NU colanti si NU fusta deasupra genunchiului. Asta-i regula. Am incercat sa gasesc ceva bun in tinuta ei. Desi nu era o prezenta stridenta,  totusi, a facut greseli fundamentale.

O scurta privire aruncata si colegelor ei si m-am edificat. Bluze inflorate, crapaturi(nepermis de lungi)ale fustelor, jeansi, camasi decoltate sau bluze fara mineci, pantaloni de in gros, machiaj strident sau unghii lungi cu floricele sau alte decoratiuni specifice care ar concura cu succes pe cele din prezentarile de gen, bijuterii(multe dintre ele somptuoase) aiurea si prea multe…cam asta e ceea ce-am gasit aici, in materie de prezenta vestimentara (si nu numai). 
Desi apartin unei structuri destul de restrictiva si de conservatoare unde nu oricine intra, oamenii astia habar n-au cum trebuie sa se  prezinte in fata unui public care mai are cit de cit habar despre toata treaba asta, habar n-au cum trebuie sa abordeze o tinuta de birou. Nimeni nu cere tinuta branduita dar, ceea ce se vede dincolo de geam trebuie sa fie conform locului in care activeaza. 
Cum imi venise rindul la gaurica aceea mica din geam, intinsei actele care trebuiau procesate de duduita si incepui sa astept, continundu-mi ‘inspectia’. Daca partea feminina fu ‘tocata’ imi zisei ca nu-i rau sa aleg si-un  mascul. Si, cum era unul singur in spatele altui geam, m-am bucurat ca n-o sa am mult de munca. Pe nenea de la paza l-am scos din calcul, evident. 
Costum la trei nasturi, gri inchis, cu o taietura care mergea de la clasic spre modern, cu minecile hainei avind o lungime care permitea camasii sa-si etaleze o parte din manseta albastru-gri de-o finete care era data, in mare parte, de cromatica. Cravata cu dungi oblice si fine(albastru si gri), avea ca un contra-punct, cite-o insertie de material auriu-pal. Dar, amanuntul care m-a convins ca omul stia despre ce vorbeste in tinuta lui n-a fost altul decit… lungimea cravatei : nici nu acoperea dar nici nu lasa descoperita in totalitate catarama curelei (clasica si neagra) de la pantaloni. Unghii ingrijite, fata curata si proaspat barbierita, parul corect tuns si aranjat…ei bine, cam totul era la locul lui, incadrindu-se perfect in peisaj.

Duduita ma anunta ca si-a terminat treaba. I-am multumit si-am plecat de acolo cu nemultumire dar si cu regret pentru doamnele care habar n-aveau sa se imbrace dar si cu gindul la pantofii domnului din spatele geamului. Oare ce forma si culoare aveau ? Dar sosetele ? Mai ca m-as fi intors ca sa-l intreb…desi banuiam raspunsul.
 
 
                          Imagini inline 2       Imagini inline 1
 
(Sursa pozelor : internet)
 

2 păreri la “Omul din spatele geamului

  1. e groaznic sa lucrezi dupa o vitrina, ca un manechin, si sa poti fi vazut de pe strada de oricine. vezi, chiar incepi sa fii judecat ca un manechin🙂
    chiar ii compatimesc pe oamenii care lucreaza la banci, eu prefer sa muncesc departe de ochii publicului, in adidasi, daca am eu chef.

    Apreciază

    • Mai, eu zic ca ei si-au asumat alegerea facuta si stiu, sau ar trebui sa stie, in ce s-au bagat.
      Eu stiu ce inseamna sa lucrezi ‘ca dintr-o vitrina’ si, intr-adevar, e groaznic. Cind plec acasa dupa orele de munca nu mai vreau sa vad om, sa aud vreun sunet in afara de muzica sau sa sune vreun telefon. Pictura, cuvintul si bucatareala sunt singurele care ma deconteaza.

      Apreciază

Ai ceva de spus ?

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s