O leapsa colorata

Un alt fel de leapsa, la fel de draga mie ca si precedenta, vine de la Vienela, sotie, mama dar femeie in primul rind, cum preabine se autocaracterizeaza. O poveste frumoasa e blogul ei cum, la fel de frumoasa ii este si  scriitura.

In legatura cu leapsa de azi, trebuie sa recunosc ca Vi m-a virit zdravan in incurcatura desi ar fi trebuit sa ma simt ca pestele pe uscat. Poate de aceea am si aminat atit de mult replica in culoare, forma sau textura. Nu m-am putut hotari care ar fi fost cel mai potrivit raspuns la fiecare intrebare. Azi insa, poate datorita unei euforii aparte generata de anumite evenimente necesare si absolut esentiale sufletului meu am ales, mai mult instinctiv, bucatile de arta pe care sa le asez ca pe un posibil raspuns lansat virtual.

Asadar…leapsa de azi e un fel de CV exemplificat prin imagine aka pictura, sculptura, fotografie sau orice alta manifestare vizualo-artistica, cunoscuta si recunoscuta.

 

1. Cu cine/ce te poti compara pe tine insuti citeodata ?

România Revoluţionară  – Constantin Daniel Rosenthal. 

C.D. Rosenthal, pictor si revolutionar roman de etnie evreiasca, nascut intr-o familie de negustori, a fost unul dintre cei care a sprijinit miscarea de trezire nationala ce a stat la baza Revolutiei din 1848. A murit in urma torturilor suferite in inchisoare, fara sa-si fi tradat prietenii si camarazii de lupta.

Ei bine… da, am momente cind ma vad in postura Romaniei cu steagul fluturind dramatic in jurul trupului.

 

2. Ce te pasioneaza in legatura cu viata de zi cu zi ?

Raspunsul nu e altul decit…simplitatea. Si, ce raspuns mai bun ar fi decit o fotografie celebra a lui Carol Popp de Szathmary, cunoscut si recunoscut ca fiind primul fotograf de razboi si asta datorita fotografiilor luate pe cimpul de lupta al Razboiului ruso-turc, cunoscut mai tirziu ca fiind Razboiul Crimeei. 

Carol Popp Szathmary a fost primul fotograf autorizat din Romania si printre primii zece ai Europei acelor ani. Devine fotograful curtii lui Alexandru Ioan Cuza si-al Regelui Carol I al Romaniei.

 

3. Cum arata sentimentul tau de bucurie sau fericire de azi sau din zilele acestei saptamini relativ recente ?

Aici am pendulat intre optiuni, indecizii si alegeri. Pina la urma am pus degetul pe Scoala rusa de pictura, implicit pe cel catre care se indreapta sufletul si preferintele mele coloristice : Ilya Repin cu a lui Scrisoare de raspuns a cazacilor zaporojeni catre sultanul Mehmet al IV-lea al Imperiului Otoman. Ilya Repin, lider de necontestat al realismului pictural rusesc, exprima tot dramatismul nativ al tarii sale natale, Ucraina, un exponent al miscarii care subscrisese ideii de libertate, egalitate, fraternitate. 

Cred ca bucuria, ironia, sarcasmul si explozia de culoare a picturii pot exemplifica perfect starea mea. Un studiu in ras…cum bine a spus si Repin vis-a-vis de cazacii lui.

 

4. Daca ai fi obligat sa devii profesor al unei materii oarecare/domeniu oarecare al cunoasterii umane, care ar fi acea materie/domeniu de cunoastere ?

As vrea sa fiu Tataroaica lui Iser. 

Iosif Iser, fost pictor si grafician roman de origine evreiasca si membru al Academiei Romane.

Echilibru, nonconformism, coloristica luminoasa, exotism. E tot ce pot spune.

5. Cum ar putea arata o felicitare pentru Anul Nou pentru o persoana ff importanta pentru tine ?

Aici deja sunt sedusa de Sarutul austriacului Gustav Klimt. Pictor, decorator si lider al avangardei vieneze, prin arta lui a contribuit la izbucnirea uneia dintre cele mai mari revolutii in arta.

 

6. Cum ar putea arata o felicitare pentru Anul Nou pentru intreaga familie ?

Copii in gradina ai romanului drag mie, Ipolit Strambu. 

„Impresionismul german, reinventat de Strambu la Bucuresti, pe cateva sugestii din arta lui Grigorescu, si simplificat, cu o maiestrie de mare inspirat, a produs serii de tablouri care i-au luat pe nepregatite nu numai pe contemporani, ci si pe comentatorii de mai tarziu ai perioadei. Astazi, aceste tablouri ni se par atat de izbutite, in toate ambitiile lor, atat de adecvate sensibilitatii anului 2000, ca aproape nu le credem datarea. “

Asta spunea publicistul, jurnalistul, arhitectul si criticul de arta Tudor Octavian despre cel care a fost Ipolit Strimbu.