„Tamenque sum!”

Nume cu sonoritate aparte, o viata traita sub influenta numelui pe care, mai apoi, si-a sadit clipele trecerii pe pamint, subtila inovatoare in pictura romaneasca a secolului 20, prima (si singura) care a folosit tehnica emailului in pictura romanesca si-n cea a sud-estului Europei, sensibilitate aparte in folosirea acuarelei si-a culorii, platiciana desavirsita, „invatata” in belle-arte la Bucuresti ca mai apoi sa-si implineasca studiile la Paris si Berlin, o viata personala discreta, traita sub influenta radacinilor aristocrate cu tot ceea ce ele au putut da mai bun, protejata a unei Case Regale care a inteles ca pamintul romanesc pe care pusese piciorul nu-i apartine prin nastere ci prin ceea ce face pentru el si pentru care, promovarea valorile neamului romanesc tin de neconditionata credinta in adevarul pe care-l perpetua aceste valori, devenita ulterior artist al aceleiasi Case Regale si in timp, paradoxal, un artist exclusiv al unui regim diametral opus condus de-o ideologie utopica, regim pentru care pictura era doar un bun care putea deschide usi ale altor interese, o femeie cu nume de legenda(si cu legenda)care si-a inchinat viata culorii, culoare care i-a salvat familia, sotul(nu mai putin celebru) din inchisorile comuniste. O viata traita dupa regula simpla a bunului-simt dictat de-o bunacrestere proverbiala, o modestie impusa de cerinte date de-un arbore genealogic (demn de-un manual de istorie) si care te face sa pleci capul, o putere morala si fizica care a stiut cum sa-si sustina familia cu „origini nesanatoase” in vremuri grele. La 60 de ani se angajeaza la Patriarhie dind si redind lumii bisericesti unele dintre cele mai frumoase scene cu tema biblica, executate intr-o tehnica care imbina la superlativ arta vitraliului cu cea a emailului fiind considerate adevarate obiecte de patrimoniu. Cine nu  a vazut, macar o data, Icoanele imparatesti ale timplei/iconostasului, lucrate intre anii 1961-1964, in atelierele Patriarhiei Romane?
La vederea unei sculpturi de-a ei, realizata in fildes, Regina Elisabeta a exclamat „Aceasta sunt eu”, o regina care a dat, alaturi de Casa Regala si de reprezentantii ei, adevarata stabilitate si recunoastere internationala unei Romanii care avea sa se transforme dintr-o tara balcanica tributara unui retard impus de geografie si preconceptii intr-o tara care putea concura financiar cu marea  Europa. Si, asa cum marea ei protectoare a spus, tot la fel, fara falsa pudoare si cu un simt al responsabilitatii (iesit din comun) dupa care si-a trait viata si si-a faptuit opera, Ottilia Michail Otetelesanu poate spune ” Tamenque sum”.

  tarani culegind porumb

Otilia_Otetelesanu_Michail_Fructe-330x254

castelul-bran-fantana-de-piatra

castelul-bran-odaia-de-culcare-a-reginei-maria

045_Otilia_Otetelesanu_Michail_Trandafiri-330x439

carol I

regina elisabeta

cated.patriarhala

otilia michail otetelesanu

Fecioara Maria cu Pruncul

*

*

Amintiri din blog:

1). Inapoi la copilarie

2). Tatomir-emblema unui muzeu

3). „Copii in gradina”-Ipolit Strambu

5 thoughts on “„Tamenque sum!”

  1. Pingback: Duminică seara la Clubul Poveștii Parfumate « Mirela Pete. Blog

  2. Aerisite și curate,sincere și însorite, acuarelele doamnei Ottilia Michail Otetelesanu înfățișează un suflet nobil, care răzbate dincoace de compoziția și cromatica în sine.Îți sunt recunoscătoare pentru aducerea în atenție a acestei artiste pe care trebuie s-o prețuim și s-o cunoaștem mai bine. Minunat, să ai o săptămână frumoasă!🙂

    Apreciază

Ai ceva de spus ?

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s