Samsara – de la documentar la film

samsara-1Prima data a fost documentarul semnat de  Ron Fricke si Mark Magidson. Daca reusesti sa tii ritmul cu halucinanta prezentare a imaginilor absolut fantastice atunci ajungi la final cu senzatia unei curse contracronometru in care tu te vei simti cistigator. 

O incursiune in forta, as zice, intr-o lume care te indeamna sa privesti altfel lumea in sine, un documentar filmat si mai ales montat dupa cele mai clasice reguli ale scolii ruse de cinematografie. Montajul vertical sau audio-vizual „nascut” la inceputurile filmului sonor de genialitatea lui Eisenstein si respectat aproape ritualic in „Samsara” de catre Ron Fricke te duce intr-o calatorie de-a lungul planetei, calatorie in care suportul este doar imaginea si muzica. Fara cuvinte si fara dialoguri. Totul se petrece la nivel non-verbal. Totul concura la a ajunge in final sa te intrebi daca nu cumva traiesti intr-o alta dimensiune spirituala si tot ceea ce-ai vazut nu e rezultatul unei renasteri intr-o alta viata. Caci Samsara asta vine si spune: te nasti-mori-si renasti intr-o alta viata, trecind sau parcurgind etapele unei noi reincarnari spirituale bazindu-te pe experientele anterioare.
Oricum as fi privit documentarul, oricum as fi incercat sa vizualizez imaginile fabuloase si de-o calitate exceptionala, rezultatul ar fi fost unul singur si englezul are o expresie mai mult decit sugestiva in a descrie starea respectiva: breathtaking. Am avut privilegiul de-a vedea documentarul pe un DVD insa, cautindu-l online n-am gasit decit mici bucati de prezentare care sunt si ele mai mult decit sugestive. 
De la documentar, rezultatele cautarii m-au dus in ograda unui film, a unei productii internationale as zice in care, o frumoasa poveste de dragoste este tesuta pe suport spiritualo-laic. O poveste despre cautarea propriei identitati spirituale ce imbraca la baza o gindire religioasa si filozofie indiana. Caci tot despre samsāra e vorba si aici. La un moment dat ai crede ca filmul e doar unul initiatic, insa intrepatrunderile vietii spirituale cu cele lumesti, cu schitate tuse de umor absolut normale si ele fac din Samsara un film care-ti merge la inima.
Imagini de vis ale unei tari din virf de Himalaya, muzica veche interpretata de coruri manastiresti sau de interpreti locali, muzica compusa pe versurile unuia dintre acei (HH) urmasi ai lui Dalai Lama, o tehnica de filmare care nu te solicita prea mult pe tine, ca privitor, un montaj ciclic de simboluri, toate vin sa intregeasca ideea de la care s-a pornit. Fie ca e vorba de vulturul care-si roteste prezenta pe deasupra tuturor, fie ca e baia ritualica de purificare, fie ca sunt cele doua mesaje (intrebare-raspuns) sapate in piatra sau drumul batut cu piciorul ca parte a ritualului, sensul de curgere a vietii lumesti sau spirituale e acelasi, unul ciclic. N-as sti sa zic care parte a filmului mi-a placut mai mult pentru ca as rupe din context fragmentul. Nu  poti face asta fara a ciunti intelesul… Poate cintecul bolului tibetan care-l readuce pe Tashi la viata din starea de meditatie in care fusese ani ? Poate.
Filmul trebuie privit din mai multe unghiuri si nu total rupt de practicile cinematografice cunoscute pina acum. Iar, daca intrebari reuseste sa ridice din imensitatea necunoscutului pe care-l deschide in fata, ei bine, mesajul lui Apo catre Tashi ar putea sa vina catre privitor ca un posibil raspuns: 
” Inteleg acum ca menirea mea nu s-a incheiat si ma voi intoarce la Samsara. Stiu ca noi ne vom intilni iar. Poate cind se intimpla, vei putea sa-mi spui ce este mai important: satisfacerea a o mie de dorinte sau cucerirea doar a uneia.”
samsara-2
*
Amintiri din blog: 

2 păreri la “Samsara – de la documentar la film

  1. Voi reveni, aici e un subiect incitant!
    Pănă atunci, dacă dorești:
    Te invit pe blogul meu, unde ți-am adresat un set de întrebări create special pentru tine. Da,e o leapșă, te rog doar să vii pe-acolo pentru a vedea cam despre ce e vorba. Poate o să-ți placă! Oricum, nimic nu e obligatoriu. Mulțumesc anticipat. Îți doresc una din cele mai frumoase zile posibile!

    Apreciază

  2. Pingback: “Sefi de cosmar” | lt.mala

Ai ceva de spus ?

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s