Diminetile mele as vrea sa fie asemeni muzicii pe care Karl Jenkins a reusit s-o scrie dind-o posteritatii. Si, cred ca efectul pe care muzica l-a avut asupra mea l-a avut si asupra pictorului care si-a pictat culoarea pe notele muzicale ale galezului. Ca o negare a evidentului. Ca o alta forma de exprimare prin culoare.
Dar, ce e mai straniu, poate deloc intimplator, pictura aceea a cumparat-o muzicianul nestiind ca este produsul unei minti indragostite de muzica care se revarsa, de undeva din astral, cu certe amintiri celtice.
O suma de coincidente si-un produs care a nascut ceva atit de simplu ca aparenta insa fascinant in adincul inteles: tributul adus unei lumi atipice careia i-a fost dedicata tipicul unui cod perpetuu.
*
Ariadiamus late
Ariadiamus da
Aria natus late adua
Ariadiamus da
Aria natus late adua
Aravaretue vate
Aravaretue vate
Aravaretue vate latea
*
*
Amintiri din blog : De ce mi-e lehamite ?
Anunțuri
Aceeași liniște, măreție și relaxare o oferă atât muzica de excepție a lui Karl Jenkins , cât și pictura, în totală concordanță cu armonia muzicii, semnată de Andrea Vizzini. Îmi amintesc de fereastra care dă spre un cer curat, senin, aproape alb, minunat (din Interno Teoretico) de același Vizzini. Reîntâlnirea cu Adiemus e o bucurie în plus pe ziua de azi. Mulțumesc! O după amiază cu artă la superlativ, dragă Mala! 🙂
ApreciazăApreciază
Ma gindeam la Reflexiile in oglinda(ale lui Sorin si ale tale) cind am vazut arta lui Vizzini….si, recunosc ca l-am descoperit abia dupa ce l-am descoperit pe Jenkins. In fapt, artele lor se potenteaza oarecumva reciproc. Nimic intimplator, as zice.
Eu iti multumesc pentru minunatiile cu care ne incinti!
ApreciazăApreciază
”Reflexiile” sunt o rubrică inițiată de SoriN. Te invit să participi vinerea cu o imagine sau mai multe, care pot fi însoțite de muzică, text, merg și cuvintele la RIO (reflexii în oglindă) și te poți înscrie în tabelul de la SoriN. Mala dragă, duminică avem Parfumul deșertului, nu știu dacă am anunțat clar, așa că anunț din timp. E o temă incitantă, eu n-am fost în deșert, dar îmi voi imagina acel parfum. O zi splendidă îți doresc! 🙂
ApreciazăApreciază
Multumesc mult, Mirela. Pot sa particip cu blogul de fotografie unde imi pun eu „operele” si nu cu cel de aici ? Iar in privinta povestilor parfumate, cred ca bine am inteles ca doar duminica se va mai putea posta in club si nu pe perioada unei saptamini!
ApreciazăApreciază
Pingback: Gilceava din sifonierul de lemn de trandafir | lt.mala