Dialoguri de seara (3)

Primesc, intr-una dintre seri, un email de la Maestro(cunoasteti personajul din alte scriituri de pe paretarul aci de fata). Cam de multisor nu-mi mai trimisese niste poeme sau alte productii literare generate de propria-i minte sau de alte minti ilustre ale literaturii universale cum, de mult nu mai avusesem un schimb de emailuri de factura precedentelor. Si acum, parea a fi un banal email de inceput de dialog insa cu imagini de-o unicitate si-o acuratete de necontestat. Un link de redirectionare ma trimitea in plina cimpie a revistei online „Descopera” unde, fotografii ale altor zece minuni ale lumii(inca nearanjate in vreun clasament, mai mult sau mai putin oficial), ma facura sa visez cu ochii deschisi(naravas pacatul asta al meu de inca fac eforturi sa-l mai imblinzesc oleaca!).
India cu ale ei pesteri de la Ajanta, terasele de orez din Banaue, Leptis Magna, Torunul ca apoi sa vina rindul Bulgariei si Turciei si-au deschis misterele desfatindu-mi curiozitatea si nesatul vizual.
Si, cum aproape toate dialogurile dintre mine si Maestro incep de la ceva ca sa ajunga la cu totul altceva, nici cel de fata n-a facut rabat de la tipar. Cam asta a fost conversatia dusa intre doua caractere opuse ca morfologie si functionalitate dar si ca formatie intelectuala si profesionala. O conversatie purtata intre doua simple ID-uri dintr-un serviciu de email arhicunoscut.

Mala(replica la linkul de redictionare catre „Descopera”):  Ma trage ata catre India, Maestro! Rogu-te, nu interpreta cele zise de mine…ia-le simplu, ca pe-o descriere a emotiei celor vazute. Si ca sa nu fiu nedreapta, si catre Nessebar m-as indrepta…

Maestro: La ultima si eu. Cat despre prima: chelu-si pune mana-n cap. Hahaha!

Mala: Haha…din cauza neputintei, nu ?
Hai sa-ti zic o treaba: amicul indian(zi-i cum vrei!) a vrut sa-mi plateasca anul trecut drumul catre India si sederea pe pamint indian, incluzind si ascensiuni in zonele himalaiene „accesibile” publicului de rind. Primul gind mi-a fugit instantaneu catre acel numar mic de femei de acolo si la traficul de organe care se practica in zona aia de lume. Mi s-a facut realmente frica si-am refuzat destul de elegant invitatia.
Ce sa mai zic ca am fost speechless cind am aflat ca strainii, acolo, nu au drept la telefon mobil putind doar sa si-l procure daca un localnic ii ajuta !!!!

Maestro: Ehei puica…vezi tu ! Daca aveai oarece cositze (aluzie la numele dat de Maestro unei foste mari iubiri a dumisale, iubire finalizata cu o mare despartire- n.m.) nu ti-ai fi pus probleme d-astea !!!
Sunt rau, stiu (cu ea, caci e destul de prevazatoare de felul ei si ea) ! Adevarul e ca tine in continuare coada sus : i-am mai spus acum vreo saptamana ca vreau sa o mai vad o data. N-a mai raspuns ci mi-a trimis in loc o poezie de Wordsworth (in romana bineinteles) ceea ce intareste ideea ca mesajul ei nostalgic de asta iarna nu a avut mobilul ca regreta relatia cu mine ci DOAR sa arate si ea lumii ca A IUBIT si ea si ca a fost in ARCADIA si nu pe ultimul plan, ca are si ea talent literar (ti-amintesti cum s-a atacat cand i te-am introdus si a zis ca d-astea e capabila si ea sa scrie si chiar s-a grabit sa-mi arate linkuri pe unde compunea si ea)…

,,Acum, nimic nu-mi poate-aduce inapoi
Splendoarea-n iarba, traita de noi doi.
Nu vom jeli a florii maretie,
Putere vom gasi in amintirea-i vie.

Chiar daca-n veci mi-umbri-vor norii
Splendoarea ierbii, semetia florii,
Leac vom gasi, sa nu ne doara
In ce pastram de-odinioara.

Chiar daca slava ierbii acelui ceas
S-a stins pe veci, noi nu vom pregeta,
Vom cauta puteri
In ce-a ramas.”

Catrene din poemul „Oda semnelor nemuririi”
de William Wordsworth

Mala:  Ehei…bate saua sa priceapa iapa, Maestro ! Cositze nu zice nici Da si nici BA. Faina tactica… adoptata de altfel si de Merkel in politica germana. Tactica tatonarii si-a asteptarii. Lucrurile se vor aseza de la sine. Eu asa zic.

Maestro: Reactie gresita fiindca ti-am dat informatia trunchiata. Poezia a fost raspunsul la prima mea doleanta de gen, acum vreo doua saptamani. Apoi  am repetat-o sub forma minimizata : „as vrea sa te mai vad O DATA (in sensul ca daca ai pe altcineva, o simpla vedere nu te angajeaza cu nimic!)”. Rezultat: no answer ! Si ca sa ai tabloul complet : din 16 februarie (anterior implorarii cu ‘te mai vad o data’) nu mi-a mai trimis nimic !

Mala: Maestro…sa fie cum zici mataluta!

Maestro: Ca sa stii : nu am exagerat cu nimic cand ti-am spus in toamna ca nu mai simt absolut nimic pentru ea. Dar absolut nimic. Cu toate astea sunt barbat iar ea o muiere foarte  buna (de stim amandoi ce) ! Deci cu toate ca nu mai simt nimic, daca mi s-ar ivi cea mai mica ocazie, as **** fara nici cea mai mica remuscare. Si ca sa fiu si mai sincer, as **** si muieri de 10 ori mai urate decat ea ! Sau de 1000 de ori , ca oricum gradul de comparatie este irelevant .
Am facut precizarea asta pentru a nu se intelege ca tanjesc doar dupa nurii ei. Nici vorba. Cum a spus si ea prin pana lui WW, iubirea a fost si a murit de mult, asa cum e firesc cu tot ce-i omenesc.
La fel si la ea a murit de mult atractia pentru mine. Si fiind ea cat se poate de pragmatica (inca de cand s-a maritat de altfel) nu mai vede niciun sens in a se vedea cu mine. Jeep-uri nu mai am (asta stia deja) dar a aflat in toamna, cand a tatonat terenul unei eventuale reimpacari, ca, in fond, eram pe postul vrabiei din mana) ca nu mai am nici posibilitatea s-o plimb o data pe luna la munte!
DECI ASTA  FOST MOBILUL EI ATUNCI IN OCTOMBRIE : mi-a trimis MASCATA oferta reimpacarii si a vrut sa afle daca ii mai ofer ce i-am oferit candva. Cum intre timp peste toti romanasii au trecut valurile crizei,  a recationat cum ti-amintesti : nu vede  niciun sens sa ne mai intalnim, pentru ca ea vrea sa-si mentina libera pista de decolare. Si probabil ca o mai fi decolat macar o data de-atunci….

Mala: La capitolul…sa  *** ceva doar sa fie, zau daca inteleg. Ma rog, poate-s batuta-n cap cu piua de nici acum nu am inteles care-s reflectiile(!) androgine! Zau daca as putea-o face cu cineva pentru care sa n-am macar un CEVA anume…si nu vorbesc despre iubire ca atunci se duce naibii totul. Irelevanta (de altfel) iubirea asta desi e de dorit sa existe intr-o relatie.
Si nu mai inteleg un lucru: cum draci mai vrei s-o mai **** cind stii ca ea de fapt a facut amor cu masina ta si cu ceea ce tu i-ai oferit ????

Maestro: Simplu: le are cu sexuuuuuuuuuuu! D-aia mai vreau s-o…
Apropo, am scris recenzia(!) la articolul despre anuntul matrimonial al inceputului de secol XIX. Ai aici linkul…insa, s-ar putea sa fie inca nepublicata ca doar e weekend. Pina luni, neam de redactor prin redactii, fie ele si online. Iti scriu aici ce le-am scris si lor:
„Hmm…
Fara a face apologia ultimului anunt(cel cu relatia discreta) cred ca este greu sa cantaresti dragostea autentica si, prin urmare de drum lung, numai in coroane(bani). Ca sa fiu un pic cinic, cred ca amandoua anunturile pot fi echivalate cel putin la un capitol, de loc neinsemnat: cel al sinceritatii.
Si unul si altul spun clar ce doresc ! Ba chiar as da castig de cauza ultimului, care macar nu promite, sau lasa sa se inteleaga, ca ofera marea dragoste!
Sa recunoastem ca povestea-i a ciocanului ce cade pe ilau : si dragostea se bazeaza tot pe principiul cererii si ofertei „do ut des: da-mi ca sa-ti dau”!
Ca vrem, sau nu, sa admitem, dragostea presupune ca iubita(-ul) corespunde unor nazuinte si idealuri ale tale,sau iti implineste niste asteptari, cea mai fireasca fiind aceea ca si ea(el) te iubeste si te pretuieste, impartasiti aceleasi valori si idealuri etc.
Dragostea asa zisa dezinteresata (il iubesti ca e frumos, chiar daca el nu are nicio consideratie pentru tine, sau nici nu stie ca existi, ca sa dau doar doua exemple) este, dupa mine, altceva: veneratie, adulare samd si isi are locul, cu precadere, in literatura.”

Mala: Parca ai fi Grenpa’ pe cuvintul meu ! Doar el mai vede dragostea atit de literaturizata si golita de esenta-esentei ! Si pentru el iubirea e tot o afacere din care cei doi au sau nu de cistigat.

Maestro: Poate ca sunt Grenpa! Ehei draga moshului, dac-as fi avut la tinerete ‘tzelepciunea de-acush si acum avantul tineretii…„pusca si cureaua lata / pas sa stea in cui vreo data!”

Mala: Acu-ti dau voie sa ma tragi si de urechi dupa ce citesti cele de mai jos(mintea si miinile Malei nu vor sa sada cuminti in poala. De fapt, asta o stiai deja.)
„Ce tot spui tu colo dara?
Niscaiva povesti de-ocara?
Ca Maestru vrea si pusca
Si cureaua musai lata
Vrea si cuiu ca pe vremuri ?
Ehei…poa’ de se mai naste-o data!”

Maestro: Faine versuri puica. Mai fatuca moshului, e oare ceva la care sa nu te dea harul afara din batatura ? Retoric, desigur !

Mala: Hahaha…Poate doar la cele sfinte, Maestro !

Maestro: Iaca ca te trag si de urechi intr-un mod atit de obisnuit(noua, amindurora) si atit de virtual:
„Cuiu, Domnul mi-l  mai tine
Nu ma face de rusine,
Daca-l tin la locu lui
Pusca pot s-o atarn in cui
Caci oferta nu-i eterna
Ori la mandre, ori pe perna.
Deci cu cuiu-i cam asa:
Daca-l bati, te tine-n sa !
Dar de zace in cutie
Zile nu mai ai o mie !”

Mala: 

„Orice intrigă se tese
Avocatii-o vad preabine
Vorbe, ginduri, fapte-alese.
Fumurile-s androgine?

Cine Doamne tine cuiul
In cutie la fereastra !?
Ca-i la cap ca si cucuiul .
Zau ca nu-i din alabastra.

Cine-l bate-n cap si-n perne
(Fie ca-i in timp sau spatiu)
N-are-acela griji eterne.
(Nu-i nici vajnicul Horatiu)
„Pusca” doar sa si-o atirne.

De-i cureaua lata tare
Cine poa’ sa zica?
Daca nu e pe spinare
(sau pe buci adica)
‘i chestie de-abordare.

De rusine sa vorbim
Acu’ cind lumea e nebuna?
(Musai sa mai si zimbim).
Sau de mindria de mascul?
Sau poa’ de juna juna?
Ca-oferta-i numa’ calcul.

Si ma semnez agale:
(mai are importanta-un cui?
o pusca sau o pana?)
In pline ginduri abisale
ramin aceeasi ins-a nimanui.

Maestro: Ia uite puica ce-am gasit printre filele online ale publicatiilor pe unde-mi las urmele scriitoricesti:
„Scris de lacrima_geminis, in 23-02-2013 18:30
Prefer o dulceata facuta in stilul ei clasic de facere si spun asta dpdv al gustului inconfundabil pe care-l stiu de la bunica de-acasa desi procesul de fabricatie e mult mai greoi/costisitor decit al unei dulceti in care regasesti zaharul sau indulcitorii artificiali ca sa nu mai vorbesc de benzoatii care-i modifica sensibil toate elementele organoleptice. De aici si pretul mult peste majoritatea pretului brandurilor din comert.
Dulceata comuna pe care-o cumperi de la orice stand de vinzare o poti recunoaste usor datorita aspectului de gelatina colorata in care partea de fruct are o pondere infima asa ca, pretul e unul pe masura timpului scurt de fabricare si-a componentelor ieftine folosite.
Ma bucura initiativa doamnei Stanciulov sperind in acelasi timp sa-si atinga scopul propus. Sper de asemenea ca orice roman sa poata sa-si permita sa cumpere produse de calitate in detrimentul acelor ” facaturi” de produse care pot fi recunoscute doar datorita numelui nu si a continutului. Cind va fi posibil si asta…cine mai stie?! „
Bravo duduie bihoreanca…uite cum mi te tragi tu mai aproape de subsemnatu’. Ai insa grija sa nu te miticizezi preste poate..ca e ca raia si cand spun asta nu ma refer doar la subsemnatu…
In fond nici nu ma surprinde aportul ca doar nu degeaba te  numesti lacrima_geminis, numele transformat in renume : Jeanne  d’Arc a gemurilor .

Mala: Hahaha, porecla asta mi-a dat-o varamea, o filosoafa sadea cu cartea cartilor la capatii ! Geminis de la zodie iar lacrima de la … asta stii deja.
In privinta miticizarii, nu cred ca am ‘sanse’ sa se intimple desi am ajuns sa cred si sa spun ca…niciodata sa nu spui niciodata, cit despre articol ce sa mai spun ? M-au mincat degetele ca zau ca acel comentator anonim mi-a fript neuronii cu zaharul si „alte chestii” de-ale lui….In privinta comentariului dumitale, ehhhhh, minte de matematician colo-n Maestro. Sau poate c-o fi riia de care pomenisi de fu musai sa-mi las si eu urmele trecerii vremelnice prin paginile curierului online? Poa’ sa-mi multumeasca madam Bibica(cu niscaiva gem) ca-i facui reclama mascata !!!!

Maestro: Dupa nume numai romanca nu-i !
Deci totul se leaga pana la urma: bulgarii nu si-au lasat niciodata de izbeliste agricultura. Stii ca sunt si acum sate intregi in jurul Bucurestiului si mai departe in Dambovita populate de bulgari veniti pe aici de peste o suta de ani?
La Piata Veteranilor, in  Militari, le auzeam, in anii 90, pe vanzatoarele de legume si zarzavaturi (si castraveti bineinteles !) cum vorbeau intre ele in bulgareste. Suburbia Popesti-Leordeni din sudul Bucurestiului e consacrata ca fiind eminamente de origine bulgara . De altfel si religia lor-inedita ptr zona miticilor- este tot datorata bulgarilor venetici ! Asa ca, poate ca ceea ce este in aparenta o ironie  amara, singura marca romaneasca inregistrata, patentata  si recunoscuta acum la nivel UE are la origine o cetateanca romanca de origine  bulgara. Vazuta in profunzime este poate o consecinta logica.
Si poate si mai important, este un semn pentru Romania ca nu industria construita de comunisti ii va asigura  dainuirea in mileniul trei ci tot traditionala agricultura.
Apropo, cum mai stai cu dragostele ? Ai ceva reactie la nelamuririle tale vis-a-vis de  monsieur?

Mala: Am pus marea intrebare si astept un raspuns ‘fezabil’. La o adica, nu tot ce zboara se maninca.

Maestro: Bravo puica mea ! Asa mi te stiu si-asa mi te vreau !
Sa-ti spun acum un alt dicton ce ma ghideaza de niste decade : „Nu pot pierde ce n-am avut !”
Poate ti-a fi de folos. Macar pe alocuri.
*
Cam asta a fost un alt dialog de seara dintre mine si cel care m-a invatat cite ceva despre lumeasca si eterna trecere pe pamint, cite ceva despre cum poti sa scrii si altfel decit in cea mai clasica maniera cu putinta. Si tot el m-a invatat sa accept criticile obiective.
De la un simplu si banal email cu si despre geografia unor locuri cu impact vizualo-emotional profund, la tainele si dedesubturile relatiei dintre un barbat si-o femeie sau chichitele ascunse sau nu ale mintii unui barbat sau unei femei am aterizat in lumea atit de economico-paminteana a magiunului de Topoloveni. De acolo si pina la miezul unei alte nopti de dialog a fost doar istorie. O istorie frumoasa a unor ginduri spuse si puse pe paginile virtuale ale unui arhicunoscut serviciu de email.

*
*
Update(la 10 minute de la publicarea materialului):
„Musai sa-ti dau acatiste cand voi ajunge pe la manastiri! Cum ma nemuresti tu prin cele dialoguri de seara !!
Cateva remarci insa: 16 februarie avea un rost pe care il stii(ziua mea). Daca ATUNCI ea a facut pe moarta-n papusoi e limpede ca din iubirea noastra a mai ramas exact ca din cea  a lui Wordsworth. Nu c-ar fi prima data cand a facut asa dar macar, in datile anterioare, au fost anii de dupa cu resentimentele inca neaplatizate !
Ziceam de religia bulgarilor  venetici in Muntenia dar n-am precizat-o: catolica !!!!
Acum nu stiu daca si Bibiana o fi ca nu cred ca se tine de bulgaroaica dar cei din Popesti-Leordeni asa sunt !
Last but not the least : magistrala replica-ti rimata la pusca si cureaua lata!!! Dar abia acum am vazut-o ! Cinste mumei tale !
Chapeau ca alt smiley n-am avut la indemina !”