Pentru dvs, Doamnelor!

Nu vreau sa compun nimic, nu vreau sa scriu aici si acum nimic din ceea ce imaginatia mea ar putea produce. Azi il las pe Grigore Alexandrescu sa va spuna o fabula cu tilc. Si despre ce ar putea fi vorba daca nu despre Amor si-a lui frumoasa Nebunie? 

 

În nişte fabule un poet scrie

Că Nebunia şi pruncu-Amor

Se jucau singuri pe o câmpie,

În primăvara vieţii lor.

 

Ştiţi că copiii cu înlesnire

Găsesc sujeturi de neunire;

Ei dar odată se gâlceviră

Pentru o floare ce întâlniră.

 

Striga Amorul în gura mare;

Cealaltă, însă, minut cumplit!

Îl izbi-ndată atât de tare,

Cât de lumină ea l-a lipsit.

 

Adânc copilul simţi durere,

Rămânând astfel fără vedere.

Trista lui mumă jalbă porneşte

L-al său părinte, stăpân ceresc:

 

Va răzbunare, se tânguieşte;

Cu ea toţi zeii compătimesc.

Mars şi Apolon, mai c-osebire,

Arată mumei a lor mâhnire.

 

S-adună sfatul cel fără moarte

Şi hotărâră în obştea lor

Ca Nebunia în veci să poarte,

Să cârmuiască pe orbu-Amor.

 

Această dreaptă, grea osândire.

Din ziua aceea luă-mplinire;

Din ziua aceea sunt împreună,

Şi Nebunia-l ţine de mână.

E primavara si e soare. Un cintec de dragoste ar fi numai bun de cintat la gura unei sobe care inca-si face datoria. Ce ziceti de Cat Stevens ? 

 

 

Si, pentru ca toate astea merg cu ceva dulce si musai ciocolatos, oare bun ar fi un CEVA cu rezonanta istorica si parfum de ani interbelici? O Joffre ar fi alegerea perfecta ? 

 

Bucurati-va de viata, traiti fiecare moment ca si cum ar fi un univers in sine si nu uitati sa va respectati in primul rind pe voi ca sa primiti mai apoi respectul celor din jur.

Sa fiti iubite, Doamnelor !

*

*

Amintiri din blog : Barbatul de ziua femeii