De prea mult dor mi-era lehamite.
De-atita sila adormeam.
In somn cu jind scriam.
Din prea mult scris visam.
Visam ca scriu.
Scriam tinjind.
Si-n toate mi-e o lene !
Te-astept sa vii.
Vii cum numai tu stii
(doar banui ca te-astept !).
Ce poate fi mai desuet?
Si-n toate mi-este sila.
Ai vrea sa-mi fie mila?
In mila sa n-am sila?
E totul mult prea subred ca-n dor eu sa mai cred.
Si-n toate mi-e lehamite.
Si-n toate mi-este sila.
Caci totu-i mult prea subred ca-n vise sa mai sper.
Si-n toate mi-e o lene !
- Comentariu
- Republicare
-
Abonează-te
Abonat
Ai deja un cont WordPress.com? Autentifică-te acum.
lt.mala 
Doamne,ce lene mi s-a facut 😀
ApreciazăApreciază
:))) la concluzia asta am ajuns si eu !!!!! Intr-un final…
ApreciazăApreciază
Lene, lene, dar ce joacă de-a cuvântul bine ales!
E duminică seara târziu și mie mi-e o lene….O săptămână cu spor să fie! 🙂
ApreciazăApreciază
Doamne-ajuta sa fie! 🙂
ApreciazăApreciază
Şi eu mă simt la fel, şubredă…
ApreciazăApreciază
Amalgam de refuzuri si dorinte…
ApreciazăApreciază
Ce versuri misto !!! 😉 Dar oare ce caut eu intr-o zi de luni aici ? Acum nu mai am nici o sansa sa-mi treaca lenea …. :((( 😉
ApreciazăApreciază
Ba-ti trece Adina draga! 😉 Parca te vad cum pui minuta pe ceva in bucataria ta miraculoasa si incropesti tu oaresce de-o sa ne smintesti de-a binelea!
ApreciazăApreciază
Pingback: De 6 martie « Mirela Pete. Blog
Pingback: Ninge in luna lui marte… | lt.mala
Pingback: Vara cu iarba uda | lt.mala
Pingback: Linistea | lt.mala