Iubire de Femeie

Comunitate mica, oameni fel de fel cu ale lor caracteristici psiho-umane. Unii cu sperante, ginduri, respect de sine si actiuni pe masura, altii, cu al lor trai prins intr-un tipar ce nu depaseste granitele ignorantei, proastei cresteri, nimicniciei exprimata la fiecare pas. Daca s-ar face un raport de echivalenta intre unii si altii, rezultatul te-ar face sa zimbesti trist. 

Intr-un spatiu unde nimic bun nu pare a se mai intimpla, ceva a rasarit din neantul ignorantei si-a platitudinii colective. O actiune iesita din gindul bun al cuiva a facut ca, o sarbatoare dedicata femeii sa se transforme intr-un prim pas spre ceva ce ar putea fi o solutie. Poate sunt eu prea idealista gindind in felul asta.

Totul a pornit de la o idee. Perfect normal, as zice. Insa, calea aleasa de-a scoate din casa femeile ca sa le aduci la un spectacol atipic zonei, spectacol dedicat lor, e cel putin inedit. Un mister total s-a invirtit in jurul invitatiilor trimise. Nimeni nu stia despre ce spectacol e vorba, nimeni nu stia cine vor fi protagonistii cum nimeni nu stia cine a fost cel care a organizat totul. Unele voci spun ca directoarea scolii din localitate ar fi fost in spatele a tot si toate, alte voci sustin paternitatea ideii si-a spectacolului ca apartinind unei alte comunitati religioase care coabiteaza aici cu crestin-ortodocsii. Ei bine, nu pot decit sa ma inclin cu respect in fata celui care s-a gindit sa aduca altceva pe o scena mica, intr-un oras care nu cuprinde intre hotarele sale mai mult de 2000 de suflete, intr-o comunitate unde manelele si can-can-ul sunt la ele acasa.

Un grup vocal numit Cromatic(din Oradea), un recital de poezie, pilde crestine si muzica de calitate au intregit ceea ce s-a vrut a fi, si-a fost pina la urma, o iubire pentru/de femeie, un omagiu adus femeii indiferent de statut. De la muzica clasica, exceptional sustinuta vocal de doi frati(cu parere de rau trebuie sa le omit numele deoarece sonorizarea a lasat uneori de dorit facindu-se de neinteles formulele de prezentare ale artistilor), la muzica religioasa si muzica contemporana interpretata frumos dar, mai ales cu si din suflet. Aproape doua ore de cint si poezie, doua ore rupte de realitatea gri din jur. Poate fi ceva mai de bun-simt decit ceea ce s-a realizat ? Eu zic ca nu.

Nu-mi ramine decit sa sper ca, spectacolul de aseara a fost doar un prim pas catre altele ce poate vor mai veni.

Nu-mi ramine decit sa sper ca, fiecare femeie(si nu numai) isi va descoperi masura valorilor in care traieste sau in care ar vrea sa traiasca reusind sa-si mute existenta cu o treapta mai sus pe scara de evaluare a propriului EU. Nu trebuie sa dovedeasca nimic, nu trebuie sa-si arate nimanui cumintenia, valoarea sau sinele ci doar sa se iubeasca pe ea insasi, chiar daca pretul pe care trebuie sa-l plateasca pentru asta va fi greu de acceptat si de dus.

Insa, daca FEMEIA reuseste sa faca asta, atunci credeti-ma, lumea va fi mult mai buna decit e acum iar momentul in care o veti intilni va va marca existenta.

 

*

Amintiri din blog:

1. Barbatul de ziua femeii

2. A tacea tacere