*
Material realizat pentru „Miercurea fara cuvinte” cu link de inscriere in provocarea lansata de Carmen si al ei „Intre vis si realitate”.
*
*
Amintiri din blog: This is my letter to the world
- Comentariu
- Republicare
-
Abonează-te
Abonat
Ai deja un cont WordPress.com? Autentifică-te acum.
lt.mala 
Frumoasă fotografie surprinsă în timp ce mama îşi alăptează puiul.
ApreciazăApreciază
Momentul in sine a fost exceptional! O iapa alba cu un minz negru! M-a electrocutat imaginea de la prima … privire!
ApreciazăApreciază
Induioşător! Miracolul naturii!
ApreciazăApreciază
Aveti dreptate! Ca atitea si atitea alte miracole !
ApreciazăApreciază
Superba fotografie!
ApreciazăApreciază
Mii de multumiri!
ApreciazăApreciază
Doamne, Mala, ce minunăție ai găsit! I-aș mângâia pe amândoi. Să ai o zi frumoasă! 🙂
ApreciazăApreciază
Vezi Mirelo inspre ce ma trimiti ?
Cind i-am fotografiat pe cei doi (si nu numai) nu ma gindeam ca va fi o tema de blogereala. A iesit o imagine care a stat aproape un an intr-un folder, negasind momentul propice ca s-o scot la suprafata. Aseara, n-a trebuit sa caut mult ca sa gasesc ceva si care sa onoreze invitatia ta! Si-ti multumesc…a nu stiu cita oara! ❤
ApreciazăApreciază
Contrastul intre negru si alb, si fotografia in sine alb-negru…creaza o imeagine superba.
ApreciazăApreciază
Imi place sa lucrez cu/in alb si negru insa, citeodata mai simt nevoia sa pigmentez fotografia. Aici n-am vrut culoare pt. ca actul in sine trebuia sa fie tot atit de simplu pe cit e de miraculos.
Multumesc pentru aprecieri si pentru vizita!
ApreciazăApreciază
Fain.
E o imagine de expozitie !
ApreciazăApreciază
Sarumina pentru aprecieri!
ApreciazăApreciază
Ce poza frumoasa! Este emotionanta aceasta legatura materna, atat la oameni, cat si la animale. Unde este mai bine, decat langa mama? Manzuletul din fotografie ne-a „raspuns” imediat.
O zi frumoasa! 🙂
ApreciazăApreciază
E emotionanta tocmai datorita simplitatii actului in sine! Si era atit de emotionanta toata nervozitatea copchilului care ar fi vrut parca sa nu se mai dezlipeasca de mama sa!Ea, mde, mai gasea cite-un petec de verdeata buna de rumegat si-si mai deplasa corpul suplu intr-acolo!
O zi frumoasa si tie, Alex!
ApreciazăApreciază
cata duiosie in aceasta fotografie…as vrea sa-i pot managaia pe amndoi…
de exceptie alegerea pe care ai facut-o!
ApreciazăApreciază
Mi s-a parut cea mai potrivita pt. o prima participare plus ca a fost prima pe care mi-au cazut ochii cind mi-am derulat tot fisierul foto facut pe parcursul unui an! Atunci am zis: Asta-i domne!
ApreciazăApreciază
Pingback: Miercurea făr’de cuvinte (1) | NAPOBLOGHIA
Bine ai pasit in Clubul Miercurea fara cuvinte! 😀
Induiosatoare imagine ai ales pentru prima ta participare.
Happy WW:-)
☆★☆★☆★☆
ApreciazăApreciază
Sarumina, Carmen! Multumesc pentru accept si pentru incurajari. Desfasurindu-mi lista cu fotografii pe care le-am facut in cursul unui an, cea de fata a fost prima la care m-am putut opri, instinctiv, si care sa si corespunda cerintei impusa de tema.
Multumesc inca o data. ❤
ApreciazăApreciază
Ce diferiti sunt! Si totusi atat de strans legati…superb!
ApreciazăApreciază
Marele mister al existentei! Mister creat de Divinitate si ridicat la rang de adevar de fiinta umana.
ApreciazăApreciază
Splendide aceste minunatii ale naturii…
O seara frumoasa!
ApreciazăApreciază
Ore bune le-am admirat…si nu erau doar ei doi!
O seara frumoasa si fie si pentru tine, iulisa!
ApreciazăApreciază
O priveliste de-a dreptul încântatoare!
Multumesc pentru încântarea oferita ochilor si sufletului!
O seara frumoasa!
ApreciazăApreciază
Fara voi n-ar fi iesit imaginile la iveala, raminind, asa cum o doamna a artelor imi spunea…in sertar!
Eu va multumesc! O seara frumoasa si pt. tine!
ApreciazăApreciază
Frumos contrast!
ApreciazăApreciază
Multumesc pentru apreciere si pentru vizita!
ApreciazăApreciază
Contrastul…momentul…totul e perfect.
O noapte buna sa ai!
ApreciazăApreciază
Era dincolo de cuvinte ce aveau cei doi in acel moment!M-a fascinat pur si simplu!
ApreciazăApreciază
waw…cat de induiosatoare si calda fotografia! Felicitari! 🙂
ApreciazăApreciază
Multumesc pentru aprecieri! O zi frumoasa!
ApreciazăApreciază
Foarte reusitå fotografie, felicitåri
ApreciazăApreciază
Multumesc frumos Ella! Reusita se datoreaza in mare parte celor doua minuni!
ApreciazăApreciază
Bine te-am regasit! 🙂
Fotografia e pur si simplu superba! Fara cuvinte!!
Zi frumoasa iti doresc!
ApreciazăApreciază
Sarumina Diana! O zi frumoasa si pentru tine!
ApreciazăApreciază
Alb-negru magistral …
Mulţumesc!
ApreciazăApreciază
Ma coplesiti! Eu va multumesc!
ApreciazăApreciază
Minunat,Mala! Desi… suntem siguri ca e al ei? 😀 :))
ApreciazăApreciază
😀 nu putem decit sa credem! =))
ApreciazăApreciază
Frumos! Ar trebui să luăm exemplu de la ei.
ApreciazăApreciază
Ar fi ideal. Insa, ca orice ideal, nu poate fi atins decit de cei alesi. Si poate ca nici de aceia.
ApreciazăApreciază
Splendidă imagine! Alb și negru, viață, iubire, candoare, forță și gingășie… 🙂
ApreciazăApreciază
Asa este! Multumesc pentru aprecieri!
ApreciazăApreciază
Pingback: Plăcerea distrugerii | Zamfir Turdeanu' - un turdean (aproape) ca oricare
Pingback: Pohta, ce pohtim | Ulise al II-lea cel Ocoş
Pingback: Vedetă în devenire | Florina Lupa Curaru
Pingback: Pe chibrituri: Protecția muncii | Blog de Filumenistă
Alba neagra cabalina 🙂
ApreciazăApreciază
😀 putem sa-i spunem si asa !
ApreciazăApreciază
Pingback: Pasiunile sunt imperative
Pingback: Să mai reflectăm: dârdâind
Pingback: Să mai reflectăm: Reflectarea Primăriei | Zamfir Turdeanu' - un turdean (aproape) ca oricare
Pingback: Back to school, back to life (MFC-3) | lt.mala
Pingback: Seminte de lume (Miercurea fara cuvinte – 3) | lt.mala