,,Human body”…ca o poveste de poveste

„Nu ştiu alţi cum sunt, dar eu, când mă gândesc la „…scoala unde am vazut multe si multe am invatat, parca imi vine sa-mi fac cruce si sa ma inchin la auzul vestii care bintuie de citeva zile netul si media. Ca de vazut, om mai vedea ce si cum! Nu stiu daca or crapa mitele jucindu-se cu motoceii legati de sfara insa, cred ca or crapa inimile-n bietii bunici care-si vor duce cileghiul nepotesc la Muzeul Antipa ca sa vada expozitia de cadavre plastifiate in/cu silicon. Nu stiu daca copacel am mai fi zgiindu-ne la testele fara scalp din care ochii ies a mijoarca, parca zicind ” Watch me!” sau daca atitudinea razboinica a unuia fara derm( ba si fara carne pe-un picior si calare pe-un…te pomenesti ca o fi fost un cal care si-a exportat muschii in Franta!) ne-a face sa ne salte inimile de bucurie. Nu stiu care ar mai fi farmecul copilaresc atunci cind, copchilul, dupa ce-a vazut rata, gisca si cu ursul,  pe buna dreptate  isi va intreba bunicul : ” de unde-s astia?” si bunicul n-a sti ce sa zica; ca rasa pe cale de disparitie nu-s, chiar daca, unii au zis ca ar fi fost detinuti politici si, cica, si-au dat acordul ca, in cazul in care va fi nerevendicabil, corpul sa le fie material didactic. Ca se pot face si bani cu asta, nu-i o noutate!  Si nu stiu daca prihiciul cel humuit ar mai putea fi ceva pe care sa-mi asez conservatoarea stiinta si mentalitate pentru ca, oricit mi-ar fi neuronul de destupat si oricit de vizionara i-ar fi viziunea, nu pot trece peste  gindul ca, poate oamenii aia n-au avut decit vina de-a se naste intr-o parte a lumii unde viata valoreaza doar un pumn de dolari. Fie ca vor, fie ca nu. Si clar, n-o sa-i spun fiemii ce cauta o femeie insarcinata in luna mare, dar plastifiata si ea si fetusul complet format, intr-o expozitie care se vrea a fi cu scop didactic, atita vreme cit, femeile gravide in China nu primesc pedeapsa cu moartea niciodata insa mor in inchisorile politiei chineze. Nu stiu ce alte jucarii pline de haz si farmec mai pune la cale mintea umana insa, expozitia asta care isi deschide portile la Antipa cel bucurestean nu-mi lasa decit un gust amar in ceea ce priveste modul de divertisment, cinic de altfel, pe care unii il practica pentru sume colosale.
De ce tot materialul asta? Pentru simplul fapt ca, acum 20 de ani, la prima ora de disectie la care am asistat am vazut niste date de identificare  pe fisa cadavrului pe care-l aveam ca material didactic. Atunci am invatat ca anatomia nu neaparat presupune un cost, la un moment dat. Si tot atunci m-am apucat de fumat. Acum, la doua decenii distanta, cadavrele expozitiei de la Antipa nu ma mai pot invata nimic nou fata de ceea ce deja stiu. Doar ma trimit cu gindul la semeni ca mine si ca si voi care nu au avut sansa nemuririi decit devenind poate, subiecti ai marii afaceri de trafic de organe si de plastinare a  fabricilor  din Dalian. Locatia geografica o banuiti deja .

*

Sursa: The Epoch Times