Pandele, Gica si dragostea dintii

king's women.jpg  -Ziua e prea scurtă, domnule, soarele prea puţin. Cerul e plin de nori, fericirea o simplă vorbă. În fine, dracul să le ia pe toate. Că zeii te pedepsesc exact cu calităţile cele mai frumoase pe care ţi le dăruiesc….. sa dea dracu daca inteleg ce zice nenea asta… Paleru’.
Gica ma privi nedumerit, cerind parca ajutorul. Imi scarpinai nedumerirea si neputintele, aruncindu-i un zimbet ce aducea mai mult a rinjet. Ridicai si din umeri, fiind intr-una dintre cele mai neinspirate momente ale vietii mele.
-Ha ? Nici tu nu stii ? Credeam ca esti mai dastept decit coana Leonora…
Baui din berea care-si sufla inca spuma pe peretii halbei si-mi stersei gura de palma care incepuse sa asude.
-Bai, de unde dracu sa stiu eu ce-a vrut sa zica unu care vorbeste in limbi straine pentru mine?
Gica-mi arunca o privire lunga apoi decreta a ultimatum:
-Tu ai mers la scoala ba! Eu am fost la ciordit prin pietele batriioarei mume! Tu chiar nu faci misto acu’ ?
-Nu fii bre mai timpit decit esti… stii ca nu te mint.
Gica inchise cartea din care citea de citeva zile.
-Tre’ sa intreb si pe altcineva.
-Si la ce naibii-ti ajuta sa stii despre ce se vorbeste in cartea asta ?
Privi in jur apoi se apleca spre mine soptindu-mi in ureche ceva ce n-am inteles.
-Daca nu mi-ai scuipa in ureche as si intelege…
-Ai surzit ba? Sau ai dat iar atacu’ la dulapu cu sticle a lu’ nea Puiu ?
-Nu-mi mai aminti…Grenpa m-a prins acolo si-a decretat legea martiala la capitolul drincuiala.
Gica incepu sa rida, lovindu-ma cu palmele ca lopetile(a intelegere sau aprobare, zicea el). Se opri brusc, apoi, la fel de brusc zise:
-Iubesc o femeie.
Il priveam a lehamite. Parca era prima oara cind o spunea! Am dat evaziv din mina.
-Ba, nu glumesc. O iubesc, ba.
-Si ce-mi spui mie?
-Tu tre’ sa mergi la ea si sa-i spui.
– Te-ai timpit ba, du-te naibii si-ti spala creierii. Daca vrei o femeie du-te la ea si-i spune, nu ma baga pe mine la mijloc ca nu-s codosul tau!
-Si ce sa-i spun? Ca ma paralizeaza de-mi vine sa-mi dau drumul in nadragi de frica?
Glasul sovaielnic al lui Gica ma facu sa-i privesc trupul de halterofil. Mutra spasita, ca de ciine plouat, ma induiosa si ma inmuie facindu-ma sa-mi pun intrebari… Da’ cine-o fi oare femeia ?
-Cine-i mujera ?
-Nu-ti spun pentru ca n-o sa ma crezi.
-De ce esti asa de sigur?
-Stiu io…Tu zi-mi ce sa fac, ca daca tu nu vrei s-o faci atunci cum sa-i spun eu c-o iubesc?
-Eu zic sa mergi pur si simplu la ea si sa-i spui.
-Nu pot ba.
-Da’ de ce?
-Uite d-aia.
Gica ma prinse de mina.
-Pricepe ca nu pot sa-ti zic.
O banuiala imi biziia curiozitatea. Dar, si o neliniste nefireasca.
-Mi-e frica deja sa intreb mai mult.
-Bine faci ba. Stiam io c-o sa ma ajuti.
Si ma lua in brate stringindu-ma in menghina musculoasa, facindu-ma sa icnesc a durere. Si nici eu nu eram  un slabut.
-Zi-mi cum sa te ajut.
-Cum sa-i spun c-o iubesc?
-Esti barbat , ce naiba…. Spune-i asa cum imi spui mie.
-Ba, pe tine te stiu de cind ne jucam cu puta-n nisip.
-Si pe ea?
-De ceva timp…
Ceata din jur incepuse sa devina si mai deasa.
-Si-atunci?
-Ea e ea. Si e si maritata.
-Nu ti-ai gasit si tu o alta sa iubesti?
-Parca poti comanda ca la restaurant…chelner, una bucata iubire pentru doamna, da vezi sa nu fie prea arsa de vreun necioplit…hai ba Pandelica, nu fii timpit!
-Ba Gica, la astea maritatele nu tine cu iubirea. O aventura colo, poate ca da, in rest…numa’ necazuri aduc. Ce faci cu hombrele ei ? Daca afla?
-Nu ma-ntere’. O sa ma insor cu ea.
-Helloooo….come back on earth ! Ai prizat ceva azi?
-Stii ca n-o mai fac de mult.
-Ba…e groasa rau atunci. Chiar ti-ai prins urechile! Pffff…..
Gica bau toata berea pe nerasuflate. Rigii scurt apoi inchise ochii.
-O visez ba noaptea…am fantezii cu ea, sa dea dracu! Ma vad intre cracii ei si-atunci ma apuca dracii…Si-o vreau in pat la mine ca s-o fac femeia mea.
-Ba Gica…mai gindeste-te…daca ea nu te vrea ?
Deschise brusc ochii privindu-ma lung.
-Cum sa nu ma vrea? Am vazut io cum ma priveste.
-Adica cum?
-De parca as fi cineva…
-Sper ca n-o iei iar pe aratura erotica!
-Parca tie nu-ti place!
-Ba, mie imi place s-o fac cu cineva despre care stiu cite ceva si care nu-mi da batai de cap. Tu esti atita de idiot de pui botu la fiecare ochioasa care-i cu nurii la vedere.
-Ba, nu-ti permit! Ea nu e asa.
-Nu zau? Da’ cum e?
-Asculta ce-ti spun ca nu e asa. Stii ba cum se uita la mine?
Si Gica cazu iar in reverii cu iz romantico-erotic visindu-se amantul perfect. Cine mama masii o fi femeia care i-a sucit mintile?
-Ba … stii cum ma priveste? isi continua el tirada ignorindu-mi remarcile; eram sigur ca, de altfel nici nu le auzea…
-Altceva mai face in afara de-a te privi?
-Mi-a atins mina de-am crezut ca m-a electrocutat un fulger …
-Daaa, te-o fi traznit !
-Stii ce piele moale are ba ? Si alba…
-O fi Alba-ca-Zapada…
-Si-un parfum de-mi venea s-o tavalesc acolo pe canapeaua aia…
-Mosc sau ceva feromoni, cu siguranta.
-O vreau ba pe femeia asta. Ce zici ?
-Sa-ti fie de bine, ia-o sanatos.
Ma privi susceptibil apoi imi apuca brusc palma.
-O vreau ba, tu ai inteles?
-Lasa-mi dreacu mina ca nu sintem homalai…
Gica se retrase in scaunul lui incepind sa-si frece palmele.
-Pandelica, daca-ti spun ceva acum, tii secret?
-Cind am soptit eu ceva?
-Numa’ Grenpa’ stia tot. Cred ca-i povesteai tu …
-Cu el n-am nici o aplecare. Stii doar unde-a lucrat. Nu i-am povestit niciodata ce am facut noi amindoi insa a aflat el ba Gica, cum naiba a reusit, e un mister si pentru mine. Asa ca nu fii timpit. Zii secretul..sau ce-o fi !
Se apleca spre mine, uitindu-se in jurul lui apoi imi sopti scurt.
-N-am fost cu nici o femeie pina acum. Sunt virgin ba…
-Virgin pe dracu! Parca atunci cind ti-o faceai cu ochii in filmele sau in revistele lu’ big brother vrei sa spui ca erai intact si ne-nceput !
-Pe onoarea mea bai Pandelica!
Pffff, asta chiar nu glumea…
-Asculta Gica, si cum vrei tu sa te duci la aia maritata ca sa-i ridici poalele-n cap daca tu habar n-ai cum s-o faci?
-Pai de aia am zis sa te duci tu…
-Tu ai zis sa-i spun doar ca o iubesti, acum vrei sa i-o pun eu in locul tau? Esti idiot, cretin si encefalopat; avea dreptate vara-mea…Ba, pierdem vremea acilea, hai mai bine sa mergem la un film!
-Bai Pandelica, ajuta-ma! N-am la cine sa apelez, n-am pe cine sa intreb fara ca sa rida de mine…
Incepuse sa ma irite toata treaba asta. N-as fi vrut sa-l las de izbeliste insa n-as fi vrut nici sa ma bag prea mult in toata afacerea lui. Presimteam ca nu aducea nimic bun.
-Ce dracu ai facut tu pina la douazeci de ani? Pe-acolo pe unde-ai umblat, n-ai gasit sfatuitori?
-Nu mi-a stat mie gindu’ la sex ba Pandele, tu crezi ca locuitu’ pe sub poduri sau prin mahalale ma facea numa’ bun de inceput? Hai ba fii serios, plus de asta mi-era o frica sa nu ma pricopsesc dracului cu ceva de pe la panaramele care se tineau dupa mine ca alea numa’ jigodii aveau prin pat. Era o brazilianca pe care zau ca as fi acceptat-o daca nu era arabetu’ de-i era peste! Cind mi-a infipt ala cutitu-ntre boase am crezut ca acolo-mi vor ramine mostenitorii…bai Pandelica, grea munca de hot da’ faina zau! Tu zi-mi acu’ cum sa merg la femeie sa-i spun c-o iubesc si cum s-o fac cu ea !
In momentul acela as fi vrut sa fiu la kilometri distanta de Gica. Desi era prietenul din copilarie cu care facusem multele, maruntele si zgomotoasele noastre timpenii, nu puteam sa-l dadacesc.
-Ba Gica, nu pot sa-ti zic ce sa faci.
-De ce ba?
-Pentru ca nici eu nu stiu.
Stupoarea se intipari pe chipul lui. Neincrederea urmata de-o dezamagire vadita ii luara locul.
-Aaaaaa…sunt teminat atunci…
-Lasa ba c-o rezolvam noi, cumva….
Brusc, speranta aparu ca un licar de lumina in ochii lui.
-Cum?
-Habar n-am, dar facem noi cumva.
-Ce sa faceti voi? Ce mai puneti la cale?
Tresariram amindoi la auzul glasului. Grenpa’, la patru ace, ca de obicei, cu palaria lui sucar pusa pe-o parte, ne privea prin monoclul, de forma si de sticla(pt. impresie) pe care-l avea agatat de buzunarul hainei. Gica lua pozitia de drepti, ca intodeauna, eu il imbratisai rizind la aparitia lui proverbiala. De parca facea altfel, vreodata! De unde stiuse ca eu si Gica suntem aici? Habar n-aveam.
-Pe loc repaus racane! ii zise lui Gica, apoi intorcindu-se spre mine, imi ciupi obrazul…Nu arati prea bine baiete. Iar ai dormit azi-noapte cu capul in revistele lu’ fii-miu?!
Am simtit cum brusc imi urca singele-n crestet. Stiam ca Grenpa’ nu era tuns pe limba. I-am facut loc sa sada linga noi si am facut semn chelnerului sa mai aduca un rind. Grenpa’ se aseza fluturindu-si inainte batista cu monograma peste sezutul si spatarul scaunului. Isi puse manusile in palaria ce-o aseza pe masa apoi isi fixa monoclul incepind sa examineze prezentele feminine care-si faceau simtita trecerea pe terasa unde eram noi. Din cind in cind isi mingiia barbia cu degetele subtiri si fine privind lung vreo aparitie mai interesanta. Mormaia ceva numai de el inteles pentru ca apoi sa ne zvirle sageti de priviri.
-Ei, va hotariti intr-un final sa-mi spuneti ce puneti la cale ?
Am tresarit ca electrocutat. Nu stiam in ce toane se scalda batrinelul care-mi era drag, si bunic pe deasupra,  cum nu stiam ce reactie va avea daca-i spuneam. Dar, putea fi si-un aliat.
-Iti spun acum. Promite-mi ca n-o sa rizi de noi, in speta de Gica, ca-i a lui speta, la o adica…
-Lasa-ma pe mine sa trag concluziile asa ca, da-i drumul putica. Te ascult.
Cred ca, la foc automat am dat drumul gindurilor si ideilor mele.
-Gica iubeste o femeie. Vrea sa-i spuna si nu stie cum. Si-atunci vrea sa merg eu sa-i spun. Apoi, vrea sa faca amor cu ea insa nu stie cum. Vrea sa merg eu sa-i spun. Mai vrea sa o faca cu ea dar el n-a mai facut-o pina acum….
-Si vrea sa mergi tu sa o faci in locul lui….. Grenpa’ izbucni in cel mai sanatos ris pe care l-am auzit vreodata la el, rasturnindu-se pe spatarul scaunului in care, cu tinuta princiara dominase teritoriul….Sa dea dracii, voi habar n-aveti pe ce lume traiti!
-Grenpa’…mai reusii sa biigui.
-Soldat! zise batrinelul catre Gica.
-Sa traiti! sari el ca din pusca.
-La raport. Ascult varianta ta.
-Am inteles sa traiti, domn general. Iubesc o femeie si nu stiu cum sa-i spun. Vreau s-o fac femeia mea si nu stiu cum.
-Ai cu ce?
Gica se inrosi brusc biiguind ceva neinteligibil.
-Da sau nu, soldat?
-Da, sa traiti!
-Pe loc repaus, ia un loc si baga la cap. Si tu la fel, putica…imi zise vadit satisfacut de apelativ desi il rugasem sa nu-l mai foloseasca, mai ales in public.
Il priveam amindoi cu gurile cascate. Grenpa’ era Grenpa’ nedezmintindu-si renumele si numele, la o adica.
-Mai hoaverilor, cind iubesti o femeie nu te duci la ea ca prostu-n tirg, mai ales daca e prima intilnire. E drept ca mai exista si intilniri fulminante care se lasa cu scintei erotice mai mult sau mai putin finalizate prin trairi carnale, insa, de regula, prima sau primele intilniri le lasi in seama tatonarilor de teren. Nici nu sari ca bou’ in protap sa-i declari iubiri paradisiace ca doar nu esti Rica Venturiano si nici Romeo. Apoi trebuie sa stii cum sa-ti declari sentimentele pentru ca, ceea ce transmiti de regula ti se intoarce. Cum, si de la iubire poti trece la ambitie, sa vrei si mai mult. Insa viceversa nu-i posibila, din pacate. Du-te simplu la ea si cu sinceritate pentru ca, oricum, fiind mai desteapta decit tine va simti pentru ce te afli tu acolo. Du-te cu sufletul deschis pentru ca altfel o dai in bara. Chiar si daca le vizitezi pe damele de la sosea, tot cu sufletul deschis sa te duci pentru ca si ele sunt femei. Exclud din conversatie motivele care tin de igiena personala pentru ca astea-s amanunte care deriva din bunul simt. Daca nu-l ai mai bine stai acasa. Du-te cu o floare fara nume ca sa poti lega o conversatie de inceput ca vei avea nevoie iar, in ceea ce priveste partea fizica a lamuririlor, se subintelege din ceea ce-am spus mai sus. E devreme sa discutam acum despre intimitati care nu vor avea loc decit peste un timp, asta daca veti tine cont de cele zise pina cum. Toate vor fi la timpul potrivit. Intrebari ?
Il priveam pe Gica. El ma privea pe mine. Si amindoi ne uitam la Grenpa’ ca la un zeu scoborit printre muritori.
-Da, zise Gica, cind pot sa-i zic c-o iubesc ?
Grenpa’ il tintui lung cu privirea lui ca de otel. Nu-mi dadeam seama ce gindeste. Cum, de altfel, prea de putine ori reuseam .
-Fa-o cind doresti insa iti spun de pe acum ca vei esua.
-Si cu partea fizica ? Vreau sa fiu cu ea insa nu stiu cum.
-Nu stii cind s-o faci sau cum s-o faci ?
-Am io idee cum se petrec lucrurile insa nu stiu cum va fi cu ea…si mai ales cind….
Grenpa’ rise scurt.
-Daca un barbat ar sti asta atunci n-ar mai fi competitie pe pamint cum n-ar mai fi nici misterul cautarii sau al descoperirii iubirii dintii pe care-o vrei tu.
-Cu alte cuvinte sunt tot acolo de unde am plecat…declara Gica spasit virindu-si capul intre umerii masivi…Si-o iubesc de mor si nu stiu cum sa-i spun.
Grenpa’ il privi lung si zimbi misterios. Ce-i trecea prin creierul tirsit prin lumi si experiente cit alte lumi asta numai el stia.
-Ce n-as da sa mai am virsta voastra! Insa mi-ar fi mila de mine, pe cuvintul meu, daca v-as avea si creierul…mai zise Grenpa’ ridicindu-se si imbracindu-si manusile fine de piele intoarsa.
Ii priveam statura impunatoare in ciuda anilor respectabili. Si-atunci, o intrebare o lua inaintea gindului:
-Cum ai facut tu Grenpa’ cind ai fost prima data la grenma’ ?
O amintire ghidusa intinse ridurile barbatului intr-un zimbet larg. Isi puse palaria apoi ne saluta scurt. Glasul lui pluti mult timp peste tacerea noastra, mult timp dupa ce el disparuse de la masa unde ne petrecusem, eu si cu Gica, citeva ore bune:
-Prima dragoste seamana cu prima zapada, rareori dureaza…sau, cu alte cuvinte, in momentul cind ai vrut sa faci ceva ce-ai vrut dintotdeauna, iti vei dori altceva. Asa a fost cu coana Leonora.

*

*

Pentru ca materialului de fata i-am dat reperele unei Prime intilniri cu al ei parfum, il inscriu la tema cu acelasi titlu gazduita de blogul Mirelei Pete. Si, cum regula(nescrisa) spune ca, a se vorbi si despre un parfum pe care-l credem potrivit materialului e esential, ei bine, am gasit ceva ce mi-a stirnit interesul. O poveste in care personajele sunt nu mai putin celebre decit renumele povestii in sine: un nas care are un  nume-Geza Schoen si un designer englez,  Clive Christian care cumpara o casa de parfumuri, Crown Perfumery. O traditie de sute de ani de arome de lux este imbinata cu rafinamentul artei in profund respect pentru perfectiunea care se intruchipeaza in cele doua parfumuri Clive Christian. Ingrediente rare si pretioase, ambalaj de lux, diamantul alb care aduce supremul in acelasi lux, esente care se invirtesc mefistofelic intre cele de prune, ardei iute, cardamom, caisa, ca sa treaca subtil pe la nasul necunocatorului cu provocarea de garoafa, iasomie si ylang-ylang pentru a-si implini apoi trupul in nebunia moscului, a ambrei cenusii, a boabelor de tonka, santalului si-a cedrului. 

Cele doua imperiale prezente nu sunt altele decit:  Clive Christian No. 1 Dama si Clive Christian 1872 Men

Clive Christian
*
Alte materiale pe teme similare sunt:

26 de păreri la “Pandele, Gica si dragostea dintii

  1. ”Mosc sau ceva feromoni, cu siguranta.”!
    Mala, de data aceasta te-ai transpus în pielea unor personaje inedite și în limbajul lor, ai un umor bun și sănătos și m-a captivat dialogul plin de vervă dintre personaje.
    Prima dragoste seamană cu prima zăpadă, rareori durează…așa este, prima dragoste apare de obicei în liceu sau chiar în generală și durează puțin dar e atât de intensă încât n-ai cum s-o uiți. Te sperie și fugi de ea deseori, iubind iubirea, nu iubita/iubitul!
    Și dacă tot ne-ai prezentat unele din cele mai prețioase parfumuri din lume, vreau să precizez că nu am avut onoarea să mă parfumez cu Clive Christian No.1, dar știu că are un diamant veritabil pe sticluță și ingredientele sunt dintre cele mai prețioase.😉
    Mala, a fost o încântare să citesc, mulțumesc! Noapte bună și o săptămână pe cinste îți doresc!

    Apreciază

    • Pentru o prima iubire am stiut ca doar Clive Christian poate fi emblematic. Fiecare e pretios in felul propriu. Iubirea dintii ramine undeva in amintire iar parfumul, datorita povestii din spate, atinge imaginatia acolo unde „doare” cel mai mult…la trecerea din imaginar in real.
      Iti multumesc pentru lectura Mirela! O saptamina excelenta si pentru tine!

      Apreciază

  2. Ce limbaj au personajele tale, asa de viu si de romanesc! Nu stiu unde gasesti cuvintele.Insa Gica sa se tina departe de femeile maritate,eu n-as aprecia asta :)) Chestia cu iubirea nu tine seama,ba sa tina,trebuie,uneori,
    Intelept Grenpa,cu prima iubire,ca prima zapada.Uite la noi,ultima zapada,si dureaza,nene… nu mai vine primavara odata! :))

    Apreciază

  3. Atât de mult umor…să fiu sinceră nu mă așteptam. Mă obișnuisem cu alte personaje, parcă o altă lume. Dar nu regret că am venit încă o dată aici, zâmbind. Cât de incitante sunt începuturile și cât de misterioasă e necunoașterea. Parcă desprinsă din mistere universale, ce te tot frământă…scuipându-te mai abitir decât însăși ,,aruncarea” aici. Oare pașii construiesc drumul sau e invers? Și trebuie să înfrunți orice sau să te așezi, să mori și apoi să te ridici? Cum poate fi învinsă frica…și cum poți păși într-o altă lume pe care nu o înțelegi? Să cauți, să explici din prisma a ceea ce ești sau să te naști special pentru noua lume ce te vrea sau poate nici atât…Vă doresc o săptămână frumoasă!

    Apreciază

    • Pandele cu lumea lui e o lume draga mie, o alta lume in care-mi mai exersez imaginatia brodata pe exemple de viata absolut reale. O alta lume necunoscuta in care alegem sa fim ceva, fie ca ne nastem fie ca nu pentru lumea respectiva. Indiferent de lumea pe care-o traversam, necunoscutul apare sau transpare sub/in diverse forme punindu-ne la incercare abilitatile de adaptare sau negare. Si, de cele mai multe ori, cea mai buna dar si mai inteleapta reactie pe care o putem avea nu e alta decit sa spunem…carpe diem. Si sa aplicam.
      O saptamina exceptionala sa aveti si voi!

      Apreciază

  4. Dialogul e atat de alert si limbajul atat de colorat si curgand firesc incat am citit… traind momentul, agitatia celor doi – mai ales a lui Gicu – si tare mi-a placut cum i-a lamurit bunicutul istet.🙂
    Foarte fain!
    Zile fericite sa ai!

    Apreciază

  5. Pingback: Lingura – 1 | Ioan Usca

  6. Pingback: Parfumul primei întîlniri | there's someone in my head - but it's not me

  7. Inceputul, cu nedumerirea referitoare al zisele lui Paleru’ e ca o eticheta pusa unora dintre personajele povestii.🙂 O eticheta „culturala”😉
    Savuros, fermecator dialogul celor doi nestiutori in toate cele.🙂
    M-a incantat cum ne-a condus, atat de placut si inspirat, intr-o lume putin diferita. Diferita doar aparent, prin limbajul mai colorat. Doar atat le deosebeste pe personajele tale pitoresti de lumea pe care o intalnim zi de zi. In rest, aceleasi nedumeriri, intrebari, curiozitati…ce ne anima pe toti.
    Grenpa’ …un adevarat filozof, al carui personaj l-ai schitat frumos si tandru. Motiv de a spune cat se poate de serios, ca vorba aceea cum ca acei ce nu au batrani, sa-si cumpere, e cat se poate de reala…🙂
    M-a binedispus povestea. Multumesc!🙂
    O saptamana buna iti doresc, draga Mala!

    Apreciază

    • Cu Pandele am mai avut eu niste ‘navirneli’ scriitoricesti cum, la fel si Grenpa mi-a fost un alt personaj de poveste. Insa, am pornit de la citatul lui Paler vrind sa dau alta forma scriiturii. Pe parcurs insa, ideile si-au schimbat cursul pentru a capata forma finala pe care-o vedeti aici. Nu e perfecta insa-i perfectibila.
      In privinta limbajului…coloratura lui, aici in zona in care locuiesc, e mult peste ce-am gindi noi ca e limita dintre real si ireal. Oricum am incercat sa dramuiesc avintul coloristic al cuvintelor…In rest, e asa cum spui si tu: aceleasi nedumeriri si curiozitati.
      Multumesc pentru lectura si-o saptamina frumoasa sa ai…in ciuda vremii nebune care se anunta!

      Apreciază

      • A, nu m-a deranjat deloc limbajul mai colorat, chiar mi-a placut fiindca se potriveste personajelor. Cunosc si eu oameni de toate felurile, nu traiesc intr-un clopot de sticla🙂 Si eu aud in jur atat de multe…🙂

        Apreciază

  8. Excelent textul tau! Felicitari! Personajele m-au dus cu gândul la Caragiale şi la legătura puternică dintre nepoţi şi bunici. Savuroase replicile celor doi care caută abordarea perfectă pentru o primă întâlnire, iar Grenpa le vorbeşte din prisma experienţei proprii de viaţă…. M-am amuzat teribil!🙂
    O săptămână faină!

    Apreciază

  9. de mult nu am mai citit un text atât de haios! un dialog pestrit :)) am si uitat jargonul tinerilor cool :)) Nu doar ca am îmbatrânit, ba mai sunt si la 1400 km distanta si asta, de 13 ani! de aceea poate, apreciez tare tare mult povestea ta! stiu ca este greu sa structurezi o poveste pe dialoguri, care sa se lege si sa fie si nostime pe deasupra. Asa ca, nu pot decat sa-ti multumesc!
    o saptamana parfumata iti doresc!

    Apreciază

  10. de mult nu am mai citit un text atât de haios! un dialog pestrit🙂 ) am si uitat jargonul tinerilor cool🙂 ) Nu doar ca am îmbatrânit, ba mai sunt si la 1400 km distanta si asta, de 13 ani! de aceea poate, apreciez tare tare mult povestea ta! stiu ca este greu sa structurezi o poveste pe dialoguri, care sa se lege si sa fie si nostime pe deasupra. Asa ca, nu pot decat sa-ti multumesc!
    o saptamana parfumata iti doresc!

    Apreciază

    • Cu mare placere citesc comentariul tau, Carmen! Nu pot decit sa-mi inchipui senzatia si sentimentul care te incearca acolo, departe. Iar bucuria mea e cu atit mai mare cu cit imi spui ca scrierea in sine, inseamna ceva pentru tine.
      Eu iti multumesc si-ti urez o saptamina de poveste!

      Apreciază

  11. Pingback: Atelier foto II « Mirela Pete. Blog

  12. Pingback: “Sefi de cosmar” | lt.mala

  13. Pingback: Parfumul primei întâlniri |

  14. Pingback: Parfumul primei întâlniri | irealia

Ai ceva de spus ?

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s