*
Materialul este inscris in tema „Miercurea fara cuvinte”, tema gazduita de Carmen pe blogul propriu.
*
Alte materiale pe aceeasi tema:
1). Dracon (MFC-2)
- Comentariu
- Republicare
-
Abonează-te
Abonat
Ai deja un cont WordPress.com? Autentifică-te acum.
lt.mala 
Ce faină-i! Și tu te știi juca frumos cu umbrele! Numai eu nu știu! 🙂
ApreciazăApreciază
Hai mai !!!! Cum sa nu stii ? 🙂
ApreciazăApreciază
Copii ce ies din nori pentru a se bucura de viaţă.
ApreciazăApreciază
O prima zi de scoala, un prim pas in viata. Si pentru unii era chiar un prim pas, la propriu.
ApreciazăApreciază
Frumoasă şi interesantă fotografia!
Happy WW!
ApreciazăApreciază
Multumesc Alexandra! Happy WW si pentru tine sa fie!
ApreciazăApreciază
Superb alb-negru …
Fug să-mi cumpăr o pălărie să pot spune precum rusul: Hut ab!
ApreciazăApreciază
Desi sunt un produs al scolii pre’90, germana si engleza au fost ‘doctrinele’ lingvistice, asa ca vin si spun: saru’mina! 😀
ApreciazăApreciază
originala compozitie…
ApreciazăApreciază
🙂 sarumina!
ApreciazăApreciază
Frumoasa!
ApreciazăApreciază
Multumesc!
ApreciazăApreciază
faina fotografie! este ca un… filtru de vise 🙂 cele pentru care se lucreaza, se vor împlini ;))
happy WW!
ApreciazăApreciază
Sarumina, Carmen!
N-ar fi rau daca am aplica tehnica vechilor greci care practicau un soi de terapie a viselor!
ApreciazăApreciază
O reușită prelucrare, Mala dragă! Te felicit! Seară frumoasă! 🙂
ApreciazăApreciază
A fost musai sa intervin la maxim deoarece pe linga cei doi copii mai intrau in cadru si alte ‘aspecte’ care deturnau mesajul fotografie de la ceea ce-am vrut sa arat….Multumesc, Mirela, o seara frumoasa si tie! 🙂
ApreciazăApreciază
Ce meseriasa esti ! Eu joc la pitici.O sa exersez pana te ajung.Ce sa comentez? Seara buna !
ApreciazăApreciază
Aoleo, Floarea! Hai ca si tu simti fotografia! 🙂
ApreciazăApreciază
Emoționantă imagine !
…din nou primii pași !
Îmi place foarte mult imaginea
ApreciazăApreciază
Si pe mine m-a prins momentul cind i-am vazut in acea zi! Insa privirea copilului cu cadru ajutator n-o pot uita. Mult prea multe spunea!
ApreciazăApreciază
Splendidă fotografie. Artistică, sugestivă, puternică imagine. Îmi place foarte mult.
ApreciazăApreciază
Plecaciuni si multumiri!
ApreciazăApreciază
Frumoasa imagine. Fotografiile in alb-negru par a spune mai mult decat cele color – ca si cum alb-negru ajung mai usor la suflet – si se zice ca nimic nu-i doar alb si negru. Poate ca e… dar cauta oamenii scuze. 🙂
Noaptea linistita sa ai!
ApreciazăApreciază
Multumesc Diana! Mie imi sunt dragi fotografiile alb-negru insa apreciez si fac si fotografii color. Depinde de clipa pe care-o strabat si de dispozitia de moment pe care-o am.
ApreciazăApreciază
Very interesting composition in B & W. I find it very creative.
ApreciazăApreciază
Thank you Leovi! Appreciate your interest!
ApreciazăApreciază
Da, o foarte reusita prelucrare.
Acela e un cadru de mers…l-am recunoscut. Am avut unul in casa in doua perioade de cateva luni….Unul dintre copii a avut probleme…nu?
Noapte buna sa ai, Mala!
ApreciazăApreciază
Da, ai intuit bine Elly! Era prima zi de scoala a unui copil care a avut probleme motorii si care a inceput scoala ceva mai tirziu decit ceilalti. Intreaga viata si filozofie parca se adunase in privirea lui. Amanuntul acesta m-a atras din primul moment la grupul acela.
O noapte minunata, Elly sa fie si pentru tine!
ApreciazăApreciază
Ce frumos :)! Mi-e dor de primii ani de scoala:)
ApreciazăApreciază
Hmmm…eu parca n-as vrea s-o iau de la capat!
ApreciazăApreciază
Nu seamănă cu prima mea zi de şcoală – când stăteam în careu cu ghiozdanul în spate, toţi colegii aliniaţi frumos.
ApreciazăApreciază
Chiar defel nu seamana. Copiii aceia erau, unul cu handicap, celalalt fara nici o problema motorie. In schimb, aceeasi bucurie si dorinta si cumintenie se citea in ochii lor. Insa in ochii celui cu handicap, lumea parca avea alta dimensiune.
ApreciazăApreciază
frumoasa compozitie, chiar arta fotografica
copiii sunt intotdeauna ingenui
ApreciazăApreciază
Asa este. Mereu sunt un subiect fascinant pentru a spune o poveste in imagini. Multumesc pentru apreciere.
ApreciazăApreciază
Imi plac foarte mult efectele! Fara cuvinte… 🙂
ApreciazăApreciază
Multumesc frumos!
ApreciazăApreciază
Pingback: Nud. Atelier « Mirela Pete. Blog
Sugestivă această imagine prin viitorul surprins în privirea copiilor ce se pregătesc pentru școală, viață…!:)
ApreciazăApreciază
Te gindesti cit de nedreapta e viata, uneori: un copil care abia face pasi-la propriu- in viata, vrea sa mearga la scoala si sa invete. Altul care poate merge, isi bate joc de darul pe care divinitatea i l-a harazit.
ApreciazăApreciază
interesant punct de vedere! imi place! 🙂
ApreciazăApreciază
Sarumina!
ApreciazăApreciază
Interesantă fotografie!
ApreciazăApreciază
Multumesc frumos!
ApreciazăApreciază
Foarte frumoasa poza:) Ai scos in evidenta foarte bine, Felicitari! 🙂
ApreciazăApreciază
Sarumina! Va am ca dascali!
ApreciazăApreciază
Faina imagine alb-negru!
O seara cat mai placuta!
ApreciazăApreciază
De o simplitate aparenta,dar cu un farmec intens!
ApreciazăApreciază
Multumesc asemenea!
ApreciazăApreciază
Deosebita fotografie… felicitari!
ApreciazăApreciază
Multumesc frumos!
ApreciazăApreciază
cita puritate
ApreciazăApreciază
Mie mi-e frica sa intru in lumea asta tocmai din dorinta de-a nu intina puritatea ei… Cind o fac, ma misc cu incetinitorul…
ApreciazăApreciază
Pingback: Carcassonne, Carcassonne « Mirela Pete. Blog
Ce poza faina si ce titlu pe masura!. Pentru unii semeni, mai greu incercati de viata, o asemenea „prima zi” este cu adevarat o renastere, o intoarcere la viata. Pentru altii, din pacate, nu inseamna mai nimic si pierd atat de mult.
Weekend frumos! 🙂
ApreciazăApreciază
Sarumina Alex! Un weekend frumos si pentru tine! 🙂
ApreciazăApreciază