De ce nu-mi poti raspunde vintule
si tu pamintule
si tu soare?
mereu vreti sa ma imbat
de voi.
necunoscindu-va.
Parul mi-l las spalat de vint,
sub unghii a intrat pamintul
iar sufletul mi s-a luminat
de-o raza de soare.
Toate-mi raspundeau.
(02.04.1989)
*
*
lt.mala 
Pai dupa fix 24 de ani tot nu a raspuns?!
ApreciazăApreciază
Eiii, de atunci s-a mai copt si procesul de cunoastere si mai schimba raspunsul, totusi dat, acum 24 de ani.
ApreciazăApreciază
sa fim mereu curiosi si sa nu stim nimic, ca un copil mic, mereudeschisi catre gnosa-adevarata atitudine a cautatorului..superb
ApreciazăApreciază
Huh…cred ca mai frumoasa e calea decit rezultatul final, chiar daca ma limitez la un microcosmos cuprins in citeva cuvinte!
ApreciazăApreciază
Versurile au profunzime, dar întrebările au, oare, răspuns?! Cu toate că, așa cum spui, între timp procesul de cunoaștere a mai evoluat. Seară frumoasă îți doresc! 🙂
ApreciazăApreciază
Bineinteles ca nu. La fiecare trecere spre un alt nivel de dezvoltare, intrebarile revin obsesiv, chiar daca sub o alta forma…
O saptamina excelenta, Mirela draga! 🙂
ApreciazăApreciază