Fratia din tara lu’ papura voda

  Trambulina numita politica, zilnic a oferit si inca ofera un spectacol. Da’… parca asa cum isi traieste acum clipele-zile nu te duce cu gindul decit la un circ ieftin, daca nu chiar gratuit! Nu-i de lepadat si conjunctura in care s-au invirtit toate si tot. Sa mai ceri masura acolo unde extremele sunt la ele acasa? Nu cred ca-i de dorit si nici de asteptat avind in vedere personajele care populeaza virful ierarhiei. Si nu numai. Prezenta unei gindiri fara bun simt si fara responsabilitatea propriilor decizii e patina care da tonul. Toata labareala verbala(si nu numai) pe care au demonstrat-o din plin alesii natiei nu da dovada decit de-o foarte rationala, pentru ei, dorinta de-a accede cit mai sus in cariera si asta intimplindu-se cu deplinul acord al maselor.
Chestiunea e limpede, pentru mine cel putin: divinitatea a ajuns sa-si bage capul in nisip la vazul a ceea ce se intimpla atunci cind omul prinde a-si iti nasu-n vint si incepind sa-si aroge drepturi pe care nu le merita. Si, tare as vrea ca, toata sarada asta sa fie in final doar o ironie a aceleiasi divinitati care si-a intins plasa ochiurata a tentatiilor peste cei care nu sunt capabili sa vada prin ea, devenind astfel un exemplu pentru prosti si idioti care inca mai cred in aratari cu veleitati de Ilene Cosinzene.
Si, ca tabloul sa fie perfect in perfectiunea creata de minti diabolice, politica isi vira coada si banu’ si-n pana gazetarului ca doara prostii cu ce sa-i ametesti daca nu cu demagogia maiastru invirtita din condei? Parca mai conteaza ca gazetaru’ isi scuipa etica si deontologia trecuta pe fisa postului de cronicar!
Si-atunci vorba lui nenea Iancu „eu cu cine votez coane Fanica?” creeaza fascinante uniuni de interese, adevarate iubiri intre gazetarie si politica, iubiri ca un DN cu sens unic, mare amor mare in care unul zice „mai da-mi” iar celalalt ii arata sugestiv degetul mijlociu in timp ce-si suge, la fel de sugestiv,  dintii. Si-amindoi isi pirtiie nesimtirea si lehamitea in nasul multimii.
Eu, cred ca voi ramine doar la stadiul idiot de speranta sechelara si gindind ca politica, daca vrea, poate fi si-o curva desteapta care sa-si stie interesul mai pastrind o urma de sinapsa si uitindu-se si-n gura celui cu care presteaza.
Pina una-alta, azi-dimineata, pret de citeva minute(vreo 30), soarele a iesit dintre nori incalzind pamintul dar si sufletele care au multumit cerului pentru inca o zi printre minuni. Si cred ca asta a fost intr-adevar cel mai important eveniment al zilei. Nu antenele, nu felicsii, nu grecestile femei, nu puntile si nici florile care-si (z)bat nasul si neputintele in malefice ite ale banului…. Ca de constiinta…neam! Doara, vorba ceea: ” Ce nu am, nu pot pierde”.

*

Ce mai poti citi:

1). 4 ani, 4 luni si 18 zile

2). Romania, FMI, Bird – 1972