Poveste despre un om si-un ciine

leon cogniet eskimo woman
Chiar daca vi se va parea aiurea tot materialul privindu-l prin prisma evenimentelor ce-au fost, evenimente care au inflamat spiritele nationaliste pina la Domnu’ si-napoi, va asigur ca e doar o impresie iar tema, care pare comuna celor doua povesti, tine doar de geografie. Atit si nimic mai mult.
Ei bine da, despre tinutul Harghitei va fac vorbire in cele ce urmeaza.
Auzita-ti cumva, ceva, despre un musher roman cu numele de Constantin Grosu? Eu nu. Stiuta-ti ca, acelasi Constantin Grosu a ocupat anul trecut un remarcabil loc 3, cel mai bun din istorie al unui sportiv roman, la europenele de sprint cu atelaje canine?  Bineinteles ca eu habar n-aveam. Cum habar n-aveam ca, anual, in tinutul Harghitei (sa ma mir?!) se organizeaza sprinturile cu atelaje canine la care (in haite de sase, echipaje de doi sau patru), rasele de ciini husky, samoed si malamut, condusi de stapinii lor, se intrec alergind prin troiene doar de dragul sportului, mutind Alaska sau Siberia pe pamint romanesc. Si tot habar n-aveam ca, cei zece ciini(minim) din dotarea fiecarui musher sunt o poveste in sine cum, de poveste e si legatura creata, fara bita sau zbici, intre patrupezi si om. Doar vocea stapinului si urletul sefului de haita contind si vorbind o limba arhicunoscuta amindurora. Si tot ca rezultat al fratiei dintre cele doua vietati, iubirea si fair-playul sunt cele care  domnesc peste albul nesfirsit al gerului naprasnic pentru ca, un ciine accidentat in timpul unei curse este pus intr-un cos special de nuiele si dus catre finish. Suprema dovada de loialitate, nu ?
Ireale(parca) povesti ale iernii in care, la finalul unei curse, desi istoviti de efort, om si ciine se imbratiseaza printre nameti,  isi freaca miinile si labele cu zapada care scirtiie a minus multe grade celsius, de parca ar vrea ca toata energia naturii s-o respire odata cu oboseala competitiei. Absolut fascinante si fabuloase istorii scrise de om si ciine in numele unei iubiri fara limite si pret (caci pret, mare pret au doar echipamentele de concurs, atelajele, ciinii, hrana speciala si altele absolut necesare!). Istorii nescrise in care, disputele etnice si teritoriale nu-si afla locul.
Acolo, unde iarna e suverana aproape trei sferturi de an, omul cu-al lui ciine, rescrie parca aventura unui alt ,,Colt Alb”, alt Jack London cit si a multor celor plecati in cautarea aurului etern al Alaskai. Fie ca se numeste Constantin Grosu sau Jozef Csato sau Ferencz Csaba, absolut toti au in comun aceeasi pasiune pentru natura si pentru ciine. Si nu degeaba sau pe degeaba, numele de musher, se zice ca este sinonimul ‘marsaluitor-ului’ venit hat de departe, din franceza veche.the race
Daca v-am stirnit cit de cit interesul cu introducerea asta, atunci vin si va mai ispitesc cu citeva amanunte.
Daca husky este considerat a fi cel mai batrin dar si cel mai rapid ciine nordic fiind folosit de eschimosi doar pentru transportul persoanelor si numai pe timpul iernii, malamutul vine din istoria indienilor inuiti care au domesticit lupul folosindu-l mai apoi la transportul produselor grele. Om si animal, muncind impreuna, au sfintit o legatura care a capatat valente aparte astfel ca, primii care mincau erau ciinii apoi stapinii lor, cateii cresteau impreuna cu copiii si, nu de multe ori, catelele alaptau pruncii de om. Intelepciunea indiana a fost aceea care a determinat un comportament aparte la malamutul de Alaska, diferit fata de al celorlalti ciini specifici zonei polare. Poate de aceea, aceasta tipologie canina si-a pastrat identitatea de-a lungul secolelor. Si totul pina cind, un numar mare de exemplare de malamuti, dupa ce-au luptat in razboi alaturi de armata americana, pe drumul de intoarcere acasa dintr-o expeditie in Antarctica au fost dinamitati pe un ghetar. Mintea ingusta a unor ofiteri superiori n-a putut intelege si accepta costul relativ mare de intretinere al patrupedelor.
Togo
  Acum, un trend favorabil pastrarii caracteristicilor primare ale malamutului a impus limitarea incrucisarilor cu alte soiuri iar, inregistrarea unor exemplare fara pedigree a fost posibila doar pentru o scurta perioada de timp.
Alaturi de husky si malamut, simoedul intregeste pleiada canina aducind cu el amprente genetice de Siberia, de vinatoare, de turme de reni si de un inceput de secol XX in care a stralucit ca sef de atelaj in expeditia lui Amundsen la Polul Sud.
Sa fie oare intimplator mesajul scris pe o statuie aflata in Central Park din New York, mesaj incheiat atit de simplu : „Rezistenta. Fidelitate. Inteligenta.”? Nu. Nu este intimplator pentru ca Balto, eroul imortalizat in bronz este finalistul cursei din 1925, cursa numita si „Drumul serului spre Nome”. Atunci, de la Nenana la Nome, pe un parcurs de 1085 de kilometri, 22 de bastinasi si 100 de ciini au transportat, in stafete, un cilindru care cintarea nu mai putin de 9 kg de antitoxina difterica, ser care va insemna 

Seppalasupravietuirea unei comunitati atinsa de boala fatala. Iar daca Balto a fost cel care a finalizat cursa, atunci e musai a-l aminti pe ciinele-lider Togo, un „batrinel” de 12 ani care, alaturi de stapinul si ortacii lui de atelaj a avut de strabatut cea mai dificila si periculoasa portiune de drum: 418 km prin furtuni de zapada si peste gheturi care cedau dupa trecerea saniei. Controversata povestea in sine, adinca durerea lui Seppala, stapinul lui Togo, care si-a vazut eroul patruped detronat pe nedrept de titulatura acordata lui Balto! Sepp, cum ii spuneau apropiatii, e nimeni altul decit parintele rasei Husky Siberian, rasa acceptata si inregistrata in 1930 de American Kennel Club. 

Hm, ce ziceti ? 
Nu-mi ramine decit sa va rog sa accesati link-urile de la subsolul materialului aci de fata pentru a citi doua povesti spuse la buza Gazetei Sporturilor de Gabi Berceanu.
Doua povesti incredibil de frumoase in care nu veti gasi ranchiuna, ura, gelozie, vanitate, politica sau politici de partid. Doua povesti care ar putea insemna, la un moment dat, ceva benefic pentru Romania. Ca sa nu mai pomenesc de brandul de tara pe care, o preacostisitoare si anosta frunza verde l-a dus in derizoriul din care, un ciine si-un om, cu proprii bani, il mai scot din cind in cind si-l imping spre un cer unde pasiunea, iubirea si gerul iernii sunt la ele acasa.
 
 
Alte surse demne de atentie sunt :
Lonely Stone Kennel (fotografii fabuloase ale campionilor romani si nu numai)
74_litsite-775
Aproximativ pe aceeasi tema :

9 păreri la “Poveste despre un om si-un ciine

  1. Daca am timp poate reusesc sa accesez si link-urile…
    Dar povestea de aici mi-a placut tare mult. Nu stiam nimic despre Constantin Grosu. De astfel de oameni nu e loc pe ecranele televizoarelor romanesti …😦

    Apreciază

  2. Pingback: Ca o poveste Zen (Celelalte cuvinte) | lt.mala

Ai ceva de spus ?

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s