Asemeni Crinului pacii care, in fiecare dimineata isi plinge sinele intr-o tacere absoluta reverberind in armonii divine, ar trebui sa luam aminte la cele nespuse. Caci mare intelepciune sta in spatele cuvintelor, in asteptarea soarelui !
Cu gindul la cele care vin din interior, le cele care trezesc spiritul, bucuria renasterii din bucati are puritatea florii care nu poate fi maculata. De ce sa nu fim si noi asemeni florii? Sau asemeni picaturii care e ocean? Sau asemeni oceanului care e picatura?
Ne nastem pe noi insine traind prezentul, ne redefinim uitind de planuri si ginduri si devenim propriul stapin. Atunci doar, eu-l arogant nu va mai exista. Doar acel…‘mult mai sus decit ceilalti’. Si asta e tot ce conteaza caci, abia atunci se realizeaza autointelegerea fara de care prezentul nu va exista.
Abia atunci, pacea cu Sinele va fi faptuita.
Si-apoi abia, ziua poate incepe.
*
lt.mala 
este rost sa iti spun -La multi Ani?
ApreciazăApreciază
E rost oricind de asa ceva! Mai ales cind vine de la tine!
ApreciazăApreciază
Plecăciune adâncă în înaltu-vă!
ApreciazăApreciază
Cu multumiri…
ApreciazăApreciază
faină filozofeală 🙂
ApreciazăApreciază
Mai comit citeodata drumuri dintr-astea care ma duc….nici eu nu stiu unde!
ApreciazăApreciază
Si blanda, adaug eu…
ApreciazăApreciază
Apai, e buna asa cum e, ca sa unga sufletul!
ApreciazăApreciază
Fiozofeala ca filozofeala, dar fotografia! 😉
E ziua ta ori what?
ApreciazăApreciază
Si mie mi-e pe suflet fotografia asta cu Crinul pacii care, in fiecare dimineata are cite o picatura de … lacrima …in virful florii. Nu stiu care e procesul in sine deoarece n-am gasit informatii in legatura cu asta.
😀 si eu am fost una dintre Florii…. ca de soi sunt o geamana sadea, din miez de zodie!
ApreciazăApreciază
Azi sunt destul de Zen…Iar meditația de aici mă predispune la și mai mult…Superbă fotografia, ca să dau o notă mai destinsă comentariului, voi spune că și superba fotografie e …zen, și chiar este. Numai gânduri bune, Mala dragă!
ApreciazăApreciază
Avem nevoie citeodata de micile noastre momente de palavre cu Sinele. Parca am sta la o sueta cu o terta persoana avind curajul sa spunem,poate cu voce tare, ceea ce ne deranjeaza la noi insine. Cred ca fotografia spre care tind, minimalismul e cel care mi-e cel mai pe suflet.
O saptamina Zen sa fie si pentru tine, Mirela draga!
ApreciazăApreciază
Pingback: De Armindeni e bine să stai aproape de un măr înlorit « Mirela Pete. Blog
Dacă şi crinul plânge …
ApreciazăApreciază
Plinge. In fiecare dimineata are cite-o lacrima de roua(!) in virful florii. Nu stiu cum e posibil deoarece nimeni n-a stiut sa-mi spuna de ce se intimpla…
ApreciazăApreciază
Am si eu o astfel de floare…care nu mai doreste sa infloreasca. Ceva nu fac bine…dar nu stie sa-mi spuna… 😦 Si eu nu stiu sa ghicesc. Tot ce am incercat n-a dat rezultate.
Frumoasa clipa surprinsa… Frumoase ganduri…
ApreciazăApreciază
A mea a inflorit dupa citiva ani buni de hibernare si chin iar anul asta, acum in plina primavara, a rodit minunea alba…Stiu ca nu e pretentioasa insa nici eu n-am facut ceva bine. Stiu doar ca nu-i ofer lumina destula pe care ea o vrea…
ApreciazăApreciază