Fiindca Ieri a dat cu mine de pamint
M-am tirit pe caldarimul diminetii lui Azi ca sa-mi adun rasaritul…
Un rosu de foc de-aci, un albastru de roua de colo,
Respirind norii cu nesatul nesomnului ce-si casca adormirea.
(Caci a durere si geamat mi-era sufletul!)
Un verde de frunza-mi sopteste cuvinte de amor
Vreo citeva pete de copac imi deseneaza-n palme
A viata-si striga apa limpezirea !
Iar eu… hmmm … susur cuvinte neintelese de risul pamintului
Caci vine Miine, cu o alta timpla de pamint
In care eu sunt totul. Si nimic.
*
*
Alte materiale:
perfect…
ApreciazăApreciază
Este…
ApreciazăApreciază
Pingback: Wonderful Team Member Award | comentatoramator
Suntem frunze in vant… si speram in fiecare zi…
Ce frumos ai scris… Superb!
ApreciazăApreciază
Multumesc Elly!
ApreciazăApreciază
Este minunat să mai poţi crede în poveşti.
ApreciazăApreciază
Este minunat sa mai poti spera…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pingback: Mulţumesc, colegi şi prieteni
Pingback: Am bătut palma
Iuffff , exact asa !!! ❤
ApreciazăApreciază
❤ 'neata frumuseata banateanca, acum in miez de zi!
ApreciazăApreciază