Marul lui Adam (si-al Evei, de ce nu?)

Nu-i nevoie de nici o ocazie speciala sau oaresce eveniment religios ca sa ma pocneasca filozofelile. Cum, nici un somn bun nu e cerinta primordiala si esentiala! Just happen’, vorba rusului cu origini sanatoase si burgheze(cum mindru declara domnia sa) de la etaju’ unu.

In ciuda otitei vechi de care-s tare mindra(aka fudula) auzul totusi nu-mi prea joaca feste, asa ca, la un dialog educationalo-formator in ceea ce priveste relatia de cuplu am fost martorul din umbra.

luna

Asadar:

Personajele principale: rusul(profund marcat de importanta momentului educational), consoarta(cu o iritare in progresie aritmetica), catelul(somnoros) si cu mine(ca martor din umbra).
Tema dialogului(prin deducere): o posibila ocheada aruncata de hombre unor fatuci( de aici, tematica isi va extinde insa aria de raspindire si-n ograda psihanalizei si psihologiei relatiei conjugale si conjugate la trecut si prezent, dupa cum veti vedea).
Decor: doua balcoane; intr-unul se poarta discutia tematica acompaniata de sunet clar si cristalin de pahare ciocnite si gilgiit de lichid de origine necunoscuta, in celalalt, martorul din umbra savurind o cafea si tragind cu urechea sanatoasa la discutia din primul balcon. Din cind in cind, mai porneste telefonul mobil pe functia de inregistrare audio, just in case…tot vorba burghezului…

Rusul: Mai femeie, exista pe lumea asta femei care adora sa citeasca in ochii jumatatilor lor scanteia dorintei masculine pentru o alta femeie. Numai tu esti totalmente impotriva genului asta de manifestare desi e demonstrata stiintific.
Consoarta: Asa zici ? Adica e pura stiinta ceea ce tu faci?
Rusul: Draga mea, trebuie sa accepti pina la urma ca desi te doresc, le doresc si pe altele care reusesc sa ma faca sa intorc capul dupa ele pe strada.
Consoarta: Tu-ti bati joc de mine ?
Rusul: Defel. Specialistii o afirma si eu subscriu la ideea lor.
Consoarta: Imi permiti dragule sa fiu de o cu totul alta parere.
(In acel moment, martorul din umbra zimbi ca un dracusor cu gindul la cele presimtite a urma.)
Rusul: Si care ar fi parerea ta?
Consoarta: Adu-ti aminte de inceputuri, cit ne iubeam, cit ne mingiiam, cum nu puteam sta unul fara celalalt, cum ma invitai sa iesim seara la plimbare sau la o prajitura ca sa nu mai vorbesc despre lungile noastre discutii inainte de culcare in care povesteam vrute si nevrute. Unde sunt toate astea? Eu inca le mai simt, inca te doresc, inca te vad cel mai bun dintre cei buni. Dar, se pare ca tu subscrii acum la alte simturi.
Rusul: Draga mea, sa nu exageram, te rog.  Nu putem intra in mintea altcuiva cum nu putem avea aceeasi secretie hormonala ca la inceputuri. E un fapt dovedit de stiinta secolului. Si tot stiinta spune ca hormonii astia se numesc endorfine si sunt responsabili de constientizarea frumosului din jurul nostru. Daca n-ar fi asa atunci n-am mai fi vii.
(Catelul hamai scurt apoi mirii a somn.)
Rusul: Vezi ca si regnul animal e de acord?
Consoarta: De parca Pichi intelege ce-i spui..
Rusul: De aia exista empatia draga mea. Fie ca vrei sa accepti, fie ca nu.  Si, la o adica, hai s-o luam altfel. Tu daca vezi un exemplar masculin reusit din punct de vedere fizic nu intorci capul?
Consoarta: Iubitul meu, nu zic ca nu admir ceea ce e frumos dar ochii nu mi se bulbucesc cit cepele, nu salivez dupa buzunarele de la spatele pantalonilor si nici nu-mi dau cu parerea, in plina strada, despre ce buna e partea stinga sau dreapta a partii din fata a nadragilor. Apropo, tu pe ce parte ti-o pui ? Ca e o dilema feminina aspectul asta!
(Dracusorul din umbra rise mai mult decit satisfacut. Norii se adunau anuntind furtuna.)
Rusul: Femeie….. Adica vrei sa spui ca eu fac asta?
Consoarta: N-o faci ?
Rusul: Fantasme draga mea. E o reactie absolut normala la fanteziile care strabat instinctele primare ale masculului.
Consoarta: Ce-ti lipseste acasa? Vreau sa stiu.
Rusul: Cum adica?
Consoarta: Barbate, hai s-o iau si eu stiintific. Eu stiu una buna. Maninci atunci cind ti-e foame. Exceptie de la zicala sunt bolile. E clar pina aici?
Rusul: …mda…
Consoarta: Daca vrei sa maninci atunci cind ti-e foame atunci te rog sa-mi spui ce-ti lipseste acasa de flaminzesti in ultimul timp si mai vrei si supliment?
Rusul: Ti-am spus draga mea… feromonii si endorfinele. Hormonii- intr-un cuvint- sunt cheia si raspunsul la framintarile tale.
Consoarta: Aha! Deci hormonii…ei sunt responsabili si de visele pe care le avem noaptea.
Rusul: Acolo e alta poveste. Visul e un soi de refulare a creierului, un soi de eliberarea a cortexului de stresul activitatii de zi. Vrem nu vrem, vom fi tulburati mereu de prezentele feminine din jurul nostru… Uite, chiar si acum, asa cum stai acolo in semiintuneric, mi te imaginez o venera acoperita de spuma marii care vine la mine si ma inconjoara in iubirea-i nemarginita.
Consoarta: Venera? Poate Afrodita dragule. Ia uite ce piept are ..
(Linistea se aseza peste dialogul celor doi, liniste sparta din cind in cind de miriitul somnoros al catelului.)
Rusul: Oh draga mea…ce piele alba ai! Si fina! Te vreau in momentul asta!
Consoarta: Stai ca n-am terminat de discutat pentru ca nu m-ai lamurit in anumite privinte.
Rusul: Iubirea vietii mele, lasa-ma sa pun mina pe piciorul tau micut, te rog..
(Discursu-i deveni brusc greoi.)
Consoarta: De ce se intimpla toate astea?
Rusul: Ti-am spus doar…
Consoarta: Ma refer la fantezii sexuale. Ca aici nu-s tocmai in clar. Hai, zi-mi, ca tu esti cu stiinta la zi!
Rusul: Veronico, lasa-ma sa te ating iar…
(Ciinele hamai scurt, brusc iritat.)
Consoarta: Pichi nu-i de acord, deci unsubscribe la idee. Zi-mi !
Rusul: Ma omori, tu intelegi ?
Consoarta: Cu ce, doamne apara-ma si pazeste-ma!? Esti sanatos tun, asa zice doctorul.
Rusul: Veronico, tu pricepi ca vreau sa te am acum? Esti nevasta-mea, ce dracu!
Consoarta: Ah, dragul meu, sunt atita de tulburata de feromonii astia ai tai incit simt c-o iau razna cind iti vad dorinta nebuna din privire!
(In acel moment, martorul din umbra crezu c-o ia el razna si-si icni risul in perina fotoliului.)
Consoarta: Uite cit esti de transpirat! Si eu sunt ca sa nu mai vorbesc de zonele intime! Ma ia cu ameteala numai cind ma gindesc dar trebuie sa-mi explici de unde vin fanteziile astea.
Rusul: Vero…
Consoarta: Stii, citeodata te vad gol pe un tarm de mare cu apa siroind pe pielea ta ca ciocolata, altadata te vad legat de pat si cu mine peste trupul tau adonisian savurindu-ti formele…dar ce ai dragul meu?
Rusul:….nu mai pot vorbi…
Consoarta: De ce dragul meu? Vreau sa stiu…Vreau sa disec fiecare particica din tine ca sa aflu raspunsurile stiintifice la fanteziile astea masculine. Si feminine, de ce nu ? Hai, recunoaste-le! Admite-le prezenta chiar daca eu sunt de fata. Hai, spune-mi ca sunt frumoasa pentru ca sunt, nuuuu? Uite ce tare e carnea pulpelor mele, pune mina iubitule….asaaaaa, bravo! Lasa-ma sa te calaresc ca sa ma simti toata si gindeste-te ca sunt necunoscuta de pe strada, necunoscuta care te-a facut sa intorci capul si pe care-o vrei…De cind n-am mai facut dragoste? Sau sex? De-o luna? E mult sau e putin? Ce zici? Nu te-am incitat destul in luna asta? Ce vroiai sa-ti fac? Spune-mi si-o sa-ti fac acum…
Rusul: …opreste-te, te rog!
Consoarta: Nu mai vrei ? De ce dragul meu? Vad dorinta nebuna din ochii tai… Si nu ma vrei! De ce?
(Si tacerea iar se asternu peste dialog citeva secunde.)
Rusul: Lasa-ma sa te iau acum…cum vrei tu, si aici daca vrei o s-o fac!
Consoarta: Dezbraca-te!
(Atit de imperativa fu cererea incit martorul din umbra se ineca cu cafea.)
Rusul: Aici?
Consoarta: Da. Vezi vreun impediment in faptul ca stam deasupra strazii?  Dorinta e si acolo si aici. Daca ai pofta acolo, trebuie sa fii in stare sa maninci  si aici.
Rusul: …iubita mea, gata, ma dezbrac.
Consoarta: Arunca hainele in strada!
Rusul: Vero…
Consoarta: Arunca-le! Le arunc si eu pe ale mele. Uite cum bluza mea iti zice bye-bye…
(Martorul tacut vazu cum o umbra coboara in zbor lin pe caldarimul trotuarului.)
Consoarta: Arunca-ti pantalonii!
(O alta umbra filfii peste balconul cu pricina.)
Rusul: Ia-ma Vero…
Consoarta: Si chilotii dragul meu…ca sa-ti simt barbatia…
(O alta umbra filfii scurt. Martorul tacut, din curiozitate privi peste balustrada. Pe trotuar, citiva curiosi se hlizeau amuzati la bucatile de imbracaminte care zburau din cer pentru ca, mai apoi, sa-si dea cu parerea in legatura cu ceea ce se intimpla acolo sus.)
Consoarta: Asa dragul meu…doamne, ce tari sunt endorfinele tale!
(Un ris hilar se porni de pe trotuar. „Auzi ba, cica are endorfine! A dracului muiere si ala sta ca pupazoiu in fata ei!”)
Rusul: Vero…asa, atinge-ma draga mea! Du-ma-n paradis!
Consoarta: Esti in paradis iubitule! Stiinta ta mi-a spus cum stau lucrurile. Eu te ating aici iar tu acumulezi tensiune. Incep sa-mi pun mii de intrebari in legatura cu emotiile provocate de privirile aruncate pe furis…
Rusul: … lasa-ma sa te iau Vero…iubita mea diafana…
(„-F**** ba, ce dracu mai astepti?” se auzi o voce din publicul spectator.)
Consoarta: Sunt ca o torta frumosul meu si singele incepe sa clocoteasca la vederea puterii tale. Ah dragul meu drag, asaaaaa, asta e…! Atit doar poti? Stai un moment ca sa aduc ceva… Vreau sa te surprind in cel mai mirobolant si stiintific mod cu putinta…
(Se auzi un zgomot scurt, un zgomot de pasi pentru ca apoi, miriitul catelului somnoros sa acopere orice zgomot.)
Consoarta: Asa dragul meu, hai intoarce-te….uite ce fina e matasea…o sa-ti leg ochii…
Rusul: Vero…ce-mi faci? Hei…
Consoarta: Iti mentin interesul dragul meu printr-o fantezie ce-o am de ceva timp…Tu pe scaun si eu masurindu-ti centimetru cu centimetru finetea pielii…Ah ce diabolic miros dragul meu…
Rusul: Asaaaaa…..doamne ce bine e !
Consoarta: Iti cultiv interesul pentru ceva ce vezi in fata ta la orice aparitie cu cracii pina-n git si-n care ai intra asa cum ai facut-o cu Suzana, fata de la cinema…parca eu nu stiu?!
Rusul: Draga mea…stai asa, ce tot spui tu acolo?
Consoarta: Parca nu te-am vazut cum i-ai bagat mina sub fusta scurta si-ai proptit-o in baie atunci cind ai spus ca te scapa iar? Te-am urmat dragul meu, am vrut sa vad ce scapari ai si-am vazut ce endorfine ati schimbat intre voi!
Rusul: Auuuuuu…esti nebuna! Dezleaga-ma!
Consoarta: Nu-i bine iubitule? Ce mai zice stiinta ta acum, ha? Mai cautam explicatii si raspunsuri la ceva care ar trebui sa tina de respect si bun simt? Nu ma mai vrei, nu? A murit la datorie? Bad boy…. Priveste-ma, dragul meu! Priveste-ma!
(Un icnet fu tot ce se mai auzi.)
Consoarta: N-ai curajul? Vrei s-o fac eu aici, cu spectatorii din strada de fata? O s-o fac. Asta vrei, s-o fac cum ai facut-o tu cu Gabriela, bruneta de la magazinul mare din colt? Sau poate ca n-ati stiut ca peretii camerei frigorifice sunt transparenti si clientii care treceau pe acolo va vedeau?! Zii ! Raspunde-mi!
Rusul: Dezleaga-ma te rog si hai sa intram in casa.
Consoarta: Iubitul meu, eu o sa intru iar tu o sa ramii aici ca sa-ti savurezi spectacolul feromonilor si-al endorfinelor eliberate la vazul unei superbe bucati de piele ce apartine edenului promis. Numai bun de provocat fantezii si filozofii stiintifice… desi-i cam jalnic spectacolul asta al tau care dureaza doar patru minute, fie vorba intre noi! Hai Pichi sa dormim.
(In acel moment, un pocnet sec puse capat discutiei, catelul hamai vioi, ceva se trinti pe balcon si tacerea se asternu peste scena de teatru admirabil jucata de cei doi protagonisti. Publicul de pe caldarim, in pareri exprimate in cel mai neaos si suculent limbaj posibil si existent, ovationa privelistea de pe balconul impricinat apoi se imprastie multumit de reprezentatie. Iar martorul din umbra, isi aprinse o tigara savurindu-si ultima inghititura de cafea din cana,  multumit fiind de cele auzite pentru a incepe sa teasa ideile noii scriituri cu titlu de filozofeala, scriitura pe care-o va imprastia mai apoi lumii mari de dincolo de umbra.)

In loc de concluzii:
O buna parte din cele scrise mai sus s-a intimplat. Poate, pe ici pe colo, am schimbat ceva in dialog inlocuind cuvintele nepotrivite sau asezind in text doar esenta dialogului. Insa, dincolo de partea oarecum satirica a intimplarii, o ironie amara a fost cea care mi-a lasat un gust pe masura.
Oricum ar sta lucrurile, intrebari mi-am pus. Raspunsuri am cautat.

Repetitive si obsedante au devenit in noaptea de vara niste intrebari. Ce ne determina sa dorim?  Ce ne face sa curga singele in vene mai abitir ca in alte dati?  Ce ne motiveaza sa cautam in alta parte ceea ce avem sub nasul propriu?  Sau, daca multul si interzisul dorit ni se pare ca este atit de putin in cuplu, avem dreptul sa-l luam din alta parte ? Sa fie dorinta doar ceea ce noi ne imaginam a fi ceva real?  Sau…  este dorinta doar o refulata exprimare a unor deficiente psihologice sau anatomice?

Habar n-am care ar putea fi raspunsul cel mai apropiat de adevar.

*

Alte materiale:

1). Max, Maximus, Maximilian

2). A moment in life

3). Cascaval la capac

3 păreri la “Marul lui Adam (si-al Evei, de ce nu?)

  1. Pingback: Despre mușcate, fluturi și mere de vară « Mirela Pete. Blog

  2. Pingback: 19 povești cu parfum de ploaie, plus o poveste de succes « Mirela Pete. Blog

Ai ceva de spus ?

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s