„Dumnezeu creeaza, omul imita”

Motto:

„Tot ce teoretic este just este practic necesarmente just. Nu şi invers, că oamenii au practici sinistre în istorie.”
Petre Tutea

creatorul

Tacere si ignoranta. Cam asa poti vedea tabloul zilelor imediat urmatoare revolutiei. Si asa a si ramas pina azi.
Romania, ca o tara totalmente diferita fata de celelalte din blocul comunist, a avut în 1989 una dintre cele mai violente schimbari de sistem. Ce a urmat ? Ideea naiva a unora ca totalitarismul se va schimba intr-o preafrumoasa Ileana-Cosinzeana profund democratizata intr-o promiscuitate politica si reactiunea altora fata de tot ceea ce insemna schimbare de atitudine, de concept, de idei, etc.O revolutie care s-a scris cu singe si minciuna, trimitindu-si radacinile tarate in perioada postdecembrista si  continuata sub domnia lui Ion Iliescu (si mult dupa). Scrisul rosu de singe al nevinovatilor care au crezut in veridicitatea unei idei a fost spalat de  mineriadele ce provoaca inca fiori inteligentei jignind la propriu neuronul invatat cu bunul simt stramosesc. 
Proaspatul presedinte ales, Iliescu, proaspat tocmai prin acceptul dat unei idei care contravine deceniilor de totalitarism tirsit pe la universitatea moscovita, nu-si dezminte formatia ideologica apelind la forta ca la o singura rezolvare a unor probleme, inexistente de altfel. Sau daca existau, aveau o cu totul alta fata si forma. Rezultatul? Trimiterea Romaniei, cu zeci de ani inapoi, intr-un trecut la care ancestrala ghioaga ne-a dat accept. Si-acolo ramaseram.
Cit i se va mai permite sa se bata in piept cu caramida dreptului arogat de la sine putere facind ceea ce-a facut? Cine i-a permis sa casapeasca o speranta in care-si pusese nadejdea unui „mai bine” o natie intreaga? Cum si-a permis sa denigreze valoarea de simbol a unui singe care a curs pentru un viitor dorit de toti drept si democratic? De ce nici azi nu raspunde in fata legii pentru ceea ce minerii au facut in Bucuresti, ca instruiti au fost conform programei de partid? In ce fel, toti cei 10 ani de mineriade si batalii pentru scaun vor readuce o Romanie ciunta si ciuntita de luptele pentru ciolan macar in rindul tarilor linga care a stat ca de la egal la egal la marea masa a (impropriu spus ) utopiei numita comunism? Intrebari retorice…   
Decembrie 1989, ianuarie 1990, septembrie 1991…. si atitea alte povesti care au avut doar doua personagii principale: Iliescu(un oportunist prea inteligent pentru a nu striga prezent la lectia de asa-zisa morala a istoriei)si poporul roman. Restul au fost doar sateliti absolut esentiali marii gindiri si strategii de schimbare a Romaniei intr-o virgina si prospera vaca neo-rusa.
Sa fie mult? Sa fie putin? Poate ca viitorul va da raspunsul, prezentul tirindu-se printre legi drepte si aplicate strimb, conflicte tribale duse sub flamura primitivismului intr-ale diplomatiei de partid si-a lectiilor despre iubirea de neam si ierarhizari absolut idioate ale societatii unei cetati in care retardatul devine etalon si titele mari un Eldorado ce promite nemurirea. 
Ca-n rest, totul are un pret si poate fi cumparat… si onoarea si cinstea si amintirile.
*
PS:
Material scris ca un remember la acel iunie(si nu numai) care a semnat sentinta unei tari la haos. Nietzsche avea o vorba: ” Ai nevoie de haos in sufletul tau pentru a da nastere unei stele.” 
Ei bine, analizind cele doua decenii postdecembriste, te trazneste disciplina educata a lui Iliescu incit nu mai poti zice decit … vai de steaua ta, Romanie !

 

7 păreri la “„Dumnezeu creeaza, omul imita”

  1. “Dumnezeu creeaza, omul imita” …
    Știi ce periculos mi se pare să repet?! Când văd ce fac oamenii, mă gândesc: chiar au imitat?! Chiar imităm?! (că nimeni nu-i mai preus)…
    Un weekend frumos îți doresc, dragă Mala!

    Apreciază

    • Daca e vorba de arta, atunci nu e imitatie, Mirela. In rest, toate trebuie sa aiba masura bunului simt…asa zic eu. E mult de discutat despre asta.
      Un weekend la fel de frumos si voua draga mea!

      Apreciază

  2. Pingback: Parfumul succesului « Mirela Pete. Blog

    • Monarhist sunt si eu desi la inceputurile mele intr-ale apartenentelor la o idee, treceam mai des pragul fostului partid liberal. Dupa ani, am ajuns sa zic si eu ca Brancusi atunci cind a parasit atelierul lui Rodin: La umbra marilor arbori nu creste nimic. Cam asa vad eu starea de fapt a ceea ce cred cu tarie ca poate fi salvarea natiei. Coposu a fost Coposu. Ce a gravitat in jurul sau a trebuit sa se inalte mai sus decit el pentru a putea sa insemne ceva. Din pacate, marii oameni se nasc rar. Restul sunt doar imitatii mai mult sau mai putin reusite.

      Apreciază

    • Nu stiu ce sa mai zic, Elly! Eu inca cred in puterea poporului asta de-a-si asuma greselile si victoriile, dar si-n puterea lui de-a indura ceea ce i se da sau ceea ce i se ia. Am certitudinea ca, sub aripa unor alti conducatori, am fi avut alta soarta si, cu siguranta, am fi avut alt parcurs istorico-economic.

      Apreciază

Ai ceva de spus ?

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s